pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Strop cu strop
- 4 august 2005 -

Am citit odată următorul dicton latin, variantă a unui vers din "Ponticele" lui Ovidiu: Gutta cavat lapidem non vi, sed saepe cadendo (Picătura străpunge piatra nu prin forță, ci căzând mereu). Mi-am adus aminte de el văzând ce încet merge traducerea la care lucrez și care uneori mă face să mă descurajez.

E foarte ușor să te descurajezi când dai de greu. De ce să citești o carte, când e mai ușor să te uiți la televizor? De ce să încerci să-ți planifici activitățile zilnice, mai ales în vacanță, când e mai comod să lași orele să se scurgă cum vin? De ce să te străduiești să lupți împotriva unei tendințe rele ori a unui viciu, când știi că vei recădea în ele? Perseverența este un dar foarte necesar astăzi, când câștigul imediat este propus insistent ca regulă de viață, cu inevitabila consecință că toate acțiunile care necesită un oarecare efort sunt abandonate.

În Sfânta Scriptură, perseverența, însoțită întotdeauna de credință și de abandonarea totală în brațele iubitoare ale Tatălui ceresc, este adesea prezentă: poporul lui Israel, aflat în deșert după ieșirea din Egipt, este chemat să se încreadă în iubirea lui Dumnezeu și să primească, în dar, mana zilnică, fără să-și facă provizii, ieșind în fiecare zi să o culeagă, după cum aflăm din capitolul 16 al cărții Exodului. În capitolul 5 al celei de a doua cărți a Regilor citim că Naaman Sirianul, dezamăgit de recomandarea profetului Elisei, vrea să renunțe la vindecarea pe care și-o dorea atât de mult și să se reîntoarcă în țara lui, dar, la rugămintea slujitorilor săi, ascultă și se spală în Iordan nu o dată, ci de șapte ori, și iese vindecat, astfel încât ajunge să-L recunoască pe Dumnezeul lui Israel ca pe singurul adevărat.

În Noul Testament, un caz special de perseverență îl reprezintă datoria iertării neîncetate, mereu reînnoite, a aproapelui: "Atunci Petru se apropie și-i zise: «De câte ori să-l iert pe fratele meu care-mi greșește? Până la șapte ori?» Isus îi răspunse: «Eu îți spun, nu până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.»" (Mt 18, 21-22).

Rugăciunea zilnică, fie personală, fie în familie, rămâne un obiectiv de urmărit cu stăruință. Aici ne vine în ajutor rugăciunea Tatăl nostru, prin care cerem "pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi", având încredere că Tatăl nostru ne este aproape în fiecare clipă, zi după zi. Un accent special îi revine rugăciunii în familie, căci, după cum spunea Fericita Maică Tereza de Calcutta, familia care se roagă împreună - rămâne împreună.

Adesea ni se întâmplă să disprețuim eforturile mici, cotidiene, cu gândul la faptele mari pe care sperăm să le îndeplinim cândva prin care să ne arătăm iubirea față de Isus și de aproapele în care El este prezent. Într-o foarte frumoasă poezie, Sf. Tereza cea mică, adresându-se lui Isus, scria: "Ca să Te iubesc, nu am decât ziua de azi." Frumos îndemn la a descoperi, cu ochi mereu proaspeți și eforturi reînnoite în fiecare dimineață, prețul acestei zile, apoi al zilei următoare, și al celei de după ea, până la ziua care ne va deschide veșnicia.

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire