pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

La orizont se întrevede apusul
- 28 iulie 2005 -

Canada a făcut și ea pasul acceptării "căsătoriilor" homosexuale. Astăzi patru degete de la o mână îmi ajung să număr țările care au renunțat la a mai defini căsătoria ca fiind exclusiv uniunea dintre un bărbat și o femeie. Dar peste un an? Peste zece? Pentru o sută? Probabil atunci degetele de la o mână îmi vor fi prea multe pentru a număra țările în care nu sunt acceptate astfel de "căsătorii" (într-o revoltătoare "sfidare" a drepturilor omului, nu?). Este trist, foarte trist... Pe mine unul mă îngrozește perspectiva. Îmi amintesc că într-o carte am citit despre un studiu ce a vizat marile imperii, marile civilizații ale lumii: s-a observat că toate s-au stins la câteva decenii după ce decadenței i s-a dat liberă mână, după ce instituția familiei nu a mai fost un pilon.

Trăind de astăzi pe mâine, ne este adesea greu să sesizăm lucrurile la scara mare a timpului. Probabil când a cincia, a șasea, a șaptea țară din lume va aproba "căsătoriile" homosexuale, vestea va mai fi demnă de știri... mai apoi însă astfel de mutații legislative vor deveni un fapt "normal", banal. Am întrebat-o pe bunica mea: "Ce ai fi zis dacă în tinerețea ta ți-ar fi spus cineva că peste 50 de ani persoanele homosexuale se vor putea căsători?" Răspunsul a venit categoric: "Nu aș fi crezut că astfel de anomalii vor fi vreodată acceptate, sau recunoscute ca și 'căsătorii'!" Mi-a cerut apoi să schimb subiectul, că o oripilează prea mult tema...

Să presupunem că astăzi cineva ne-ar spune: "Peste 50 de ani, poligamia va fi legalizată, căsătoria renunțând la 'restricția' de a fi doar între două persoane!" Probabil ne-am mira, dar poate nu prea mult. Să presupunem însă că cineva ne-ar spune: "Peste 50 de ani, conceptul de căsătorie va și mai deschis, nu va mai constrânge ca partenerii să fie neapărat oameni!" Ei, doar gândindu-mă și parcă simt oripilarea de care îmi spunea bunica. Homosexualitatea există de mult și exista și pe vremea bunicilor noștri, doar că nu era legalizată sub forma "căsătoriei". Zoofilia există de mult și există și în vremea noastră: ce ne face atunci să credem că nu va fi legalizată peste 50 de ani sub forma "căsătoriei"? Poșta electronică îmi este zilnic umplută cu spam-uri, iar unele emailuri au subject-uri care nu îmi ies din minte - iată unul: "nicicând nu m-am simțit mai satisfăcută decât cu acel cal" (traducere din engleză, din memorie). Există situri pe web dedicat celor dornici să "trăiască" vizual astfel de grozăvii, de împreunări inter-specii. Ohhh! Pe când oare parada homosexualilor va fi înlocuită de parada oamenilor și animalelor, militând pentru dreptul de a se "iubi"? Pe când vom vedea prima "căsătorie" între o femeie și un cal? Oricât vi s-ar părea că bat câmpii, eu unul nu mai văd ce limite s-ar mai putea fixa în această lume, care înțelege prin libertate renunțarea la orice limite...

Și după poligamie și zoofilie, sau poate mai rapid, va veni rândul pedofiliei să fie acceptată ca formă de "iubire", legalizabilă sub forma "căsătoriei". Astăzi au apărut studii care îndrăznesc să afirme că pentru copii actul sexual nu ar fi deloc traumatizant, ci chiar plăcut! În multe locuri din lume, vârsta minimă de la care un copil poate să întrețină relații sexuale cu consimțământul său scade... de la an la an... Marșuri de protest, în care nu vezi nici un copil, cer ca pedofilia să fie decriminalizată. Iar Asia este tot mai mult o piață de neveste minore pentru occidentali. Iată o altă posibilă profeție terifiantă: "Peste 50 de ani, căsătoria va putea fi încheiată de la orice vârstă!" Cum va arăta "căsătoria" în viitor? Un mutant oribil, în care sexul, vârsta, numărul de persoane implicate, specia chiar, nu mai au nici o relevanță. Aș vrea să mă înșel, dar nu vom putea ști decât peste zeci de ani. Nu uitați: semințele acestor revoluții, ba pardon, involuții, există deja, lângă noi, printre noi!

Și uite așa, privind spre orizont, văd doar apusul. Civilizația "modernă" dă frâu liber decadenței, iar istoria ne arată că după ce aceasta se instaurează, vine, în câteva decenii, sfârșitul. În trecut existau mari imperii; astăzi, nu mai sunt. Și atunci ce va dispare? Lumea întreagă? Cu globalizarea răului, tentația este să devin apocaliptic, și să spun că da. Astăzi, mai mult ca niciodată în istoria acestui glob, totul se leagă. O criză într-o anume parte a lumii provoacă creșterea prețului petrolului în altă parte a lumii. Și se pot găsi multe alte exemple. Interdependența este o realitate imposibil de negat. Și atunci cum am putea să credem că nu ne afectează legiferarea "căsătoriilor" homosexuale în Spania sau Canada? Așa cum astăzi ONU impune legalizarea avortului, va veni și ziua când va impune recunoașterea "căsătoriilor" libere de restricții de sex, vârstă, număr de persoane, specie...

Evident că nu doar răul se globalizează. Vedem și globalizarea binelui, un exemplu cel mai la îndemână fiind poate drama ce a lovit Asia în decembrie 2004: în lunile care au urmat am fost martorii unor eforturi mondiale, globalizate, internaționale, de ajutorare a victimelor tsunami. Chiar și în drama noastră, românească, a inundațiilor din acest an, am beneficiat și vom beneficia în viitorul apropiat de ajutoare ce vin tocmai din această globalizare a binelui. Și aici exemplele pot continua, nu doar din domeniul caritativ, ci și din cel cultural, educațional, tehnologic ș.a.m.d. Este fără îndoială un lucru minunat, care face dificilă optarea pro sau împotriva globalizării.

Deși nu sunt nici istoric, nici sociolog, am impresia că omenirea crede periodic în mitul unei unități: împărații vremii au căutat să o realizeze secole în șir cu sabia, impunând apoi moneda unică în imperiu. Astăzi împărații sunt înlocuiți de tipi cu costum, cravată și serviete diplomat, care la fel visează la unificări, sub monedă unică. Dar unificările presupun și uniformizări de legislații... și deci impunerea avortului, a eutanasiei, a "căsătoriilor" deformate... Nu vreau să spun că omul greșește visând la unitate. Este ceva înscris în natura lui să dorească să realizeze o mare comunitate, în care să se trăiască în comuniune. Dar mai este și păcatul strămoșesc, care ne umbrește adesea total rațiunea și bunele intenții. Și de aici istoria care se repetă, cu împărățiile care se nasc și apoi se (auto)distrug.

Și atunci? Cred că pentru creștin, această evoluție pulsatorie a istoriei ne subliniază încă o dată că Împărăția noastră este alta, nu de pe acest pământ. "Vremea s-a scurtat", spune Apostolul Paul, "așa încât [...] cei ce se folosesc de lumea aceasta, [să facă aceasta] ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece." Istoria se repetă, chiar dacă sub forme diferite. Persecuțiile nu lipsesc nici acum, doar sunt mai subtile, iar în câteva decenii credinței creștine i se va imputa tot mai mult că violează drepturile omului, tocmai ei, cea care îi dă acestuia adevărata libertate. Iarăși, semințele sunt deja aici: vă amintiți poate că un membru al Parlamentului European a sugerat Bisericii Catolice să nu mai discrimineze femeile, refuzându-le hirotonirea. Militanții pro-avort vorbesc în SUA și nu numai despre "dreptul" lor de a se împărtăși cu Euharistia. Și poate în curând vom auzi de un divorțat recăsătorit ce va da în judecată Biserica pentru că i se refuză același "drept".

Vor veni, probabil, nu pot fi sigur, aș vrea să mă înșel, vremuri grele pentru creștini. Pentru a nu jigni alte credințe religioase, ni se va cere să ne ascundem cât mai mult manifestările credinței. În plină democrație, ne vom întoarce în catacombe. Dar dacă speranța nu ne stă în Uniunea Europeană, nici în Națiunile Unite, ci în Cristos, atunci împreună cu El vom învinge. Nu la nivel mondial, ci acolo unde victoria nu este utopică, ci posibilă, depinzând de fiecare dintre noi: la nivel personal.

Radu Capan
www.capan.ro
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire