pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Ceaiul verde
- 9 iunie 2005 -

Un voluntar mi-a cerut să-l înlocuiesc pentru jumătate de oră. Era vorba de a veghea în locul său o persoană aflată în comă de doi ani, în urma unei operații pe creier, probabil nereușită. În prima fază, a trebuit să lupt cu un imbold de refuz la gândul de a petrece, chiar și numai o jumătate de oră, fixând o ființă umană prizonieră unei imobilități misteriose, foarte probabil irecuperabilă. În schimb, spre surprinderea mea am trăit câteva momente de rară seninătate, pentru că am realizat faptul că solidaritatea umană, iubirea aproapelui și milostivirea nu au limită.

Soția bolnavului, de doi ani, după serviciu, se întoarce acasă și îmbrățișează acel corp ofilit, slăbit, imobil și îl strânge cu putere la pieptul ei. Îi vorbește având siguranța că este înțeleasă... El în schimb nu dă nici un semn de prezență, dar mi se pare că ar cere, cu acea privire goală, pierdută spre infinit, în coșmarul unei existențe private de viață, dreptul de a fi, de a respira, dreptul de ai lăsa loc sperării într-o trezire iminentă, chiar daca medicii nu o prevăd.

"În doi ani nu a dat nici un semn?" O întreb pe soție. "Cum să nu, noi ne înțelegem perfect. Nu-i așa dragă?" Apoi se apropie de chipul inert al omului și îi susură: "Haide, arată că înțelegi. Dacă ți-e sete clipește." Mă duc mai aproape. Chipul omului rămâne imobil cu privirea opacă. Noroc că scena a durat puțin pentru că în cameră a intrat un călugăr: "Unde este șomerul nostru?" "Ce mai face?", mi se adresă călugărul. "Mi se pare că are toate îngrijirile necesare..."

De doi ani, în fiecare zi, călugărul îi aduce mirungerea. Rămânem singuri în cameră. "Mi se pare că marea majoritate a umanității e in comă. Și nu doar de doi, cam de două mii de ani. De când Cristos a încercat să o trezească, arătând prin cuvinte și fapte că nu are sens să pierzi nici o clipă de trăit din viața pe care fiecare o are, fără nici măcar să se întrebe ce anume înseamnă «a trăi», dat fiind faptul că fericirea este unul din drepturile fundamentale ale persoanei umane. Miracolul înmulțirii pâinilor și peștilor e pilduitor. Dacă fiecare ar împărții cu ceilalți, ar ajunge tuturor. Dușmanii trebuie iubiți și nu uciși. Dar umanitatea este ca acest om, și ea, cel puțin acum, nu dă semne de viață. Se află într-un somn de moarte secular în care continuă să ucidă și să tortureze."

"Bogații și cei puternici își țin cu dinții privilegiile. Trăiesc zăvorâți în abundența lor în timp ce semenii lor, asudă pentru a avea strictul necesar iar cine nu reușește moare în tăcere de foame. Pe de altă parte, mirarea mea crește, zi după zi, constatând zidul de oțel care înconjoară majoritatea ființelor umane, obișnuite să se conformeze materialismului, alienate în fața oricărui proiect de libertate. De cate ori zic cuiva 'omule bun, timpul vieții e infinit mai prețios decât banii care îi primești și care îți răpesc în fiecare zi timpul în care ai putea să fi', îmi dau seama că atunci când vorbesc de timpul vieții celălalt înțelege timpul în care nu lucrează, nu câștigă... în care se rătăcește neștiind ce să facă, neobișnuit să se bucure de ceea ce îl înconjoară, să încerce, să exploreze aceea mică, imensă emoție abandonându-se spiritului, interiorității, milostivirii... până când va simți crescând în el impulsul creativ care poate fi celebrat prin orice limbaj, liturgic, pictură, literatură, imaginație, dragoste, vis, mistică, poezie... S-ar lăsa astfel o urmă a noi înșine, a propriei noastre unicități... Ce păcat!..."

Într-o pauză a călugărului, îndrăznesc și eu: "Poate ar trebui să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să înmoaie unele inimi învârtoșate..." "Trebuie să ne rugăm dar și să ne suflecăm mâinile gândindu-ne la oameni" îmi răspunde prompt. Intră între timp soția cu ceșcuțe de ceai verde. Un ușor parfum emana din ceștile calde și se instaură suav în cameră.

"Soțul dumneavoastră a clipit", îi spun cu entuziasm.

"Știu. E ora ceaiului..."

pr. Sorin Hagi
sorinews.blogspot.com
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire