pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Domnul meu și Dumnezeul meu
- 5 mai 2005 -

La o oră de filozofie, profesorul a abordat cu studenții tema existenței lui Dumnezeu. El i-a întrebat: "Cine din această aulă l-a auzit vreodată pe Dumnezeu?" Nu a răspuns nimeni. "Cine din această aulă l-a atins vreodată pe Dumnezeu?" Din nou, tăcere. "Cine din această aulă l-a văzut vreodată pe Dumnezeu?" Pentru a treia oară nu a primit nici un răspuns. Atunci profesorul a conchis: "Vedeți deci, Dumnezeu nu există!"

Unul dintre studenți nu era însă de acord cu construcția logică expusă de profesor, și a cerut permisiunea să vorbească. Profesorul a acceptat, iar studentul, ridicându-se în picioare și, privindu-și colegii, i-a întrebat: "Cine dintre voi a auzit vreodată creierul profesorului?" Liniște. "Cine dintre voi a atins vreodată creierul profesorului?" Liniște adâncă. "Cine dintre voi a văzut vreodată creierul profesorului?" Din nou nici un sunet. Studentul a tras concluzia: "Atunci, conform logicii profesorului nostru, trebuie că este adevărat că nu are creier!"

* * *

Am fost la sfârșitul săptămânii trecute la Slujba Învierii, într-o parohie oarecare (de oraș). Ca de fiecare dată la Paști, lume multă, imposibil de înghesuit între pereții bisericii, ceea ce te face să te întrebi de unde au apărut cu toții?! Mi-am amintit de o poantă - sau o întâmplare adevărată? - ce spune că un preot, într-un astfel de context, le-a spus credincioșilor: "Dragii mei, pentru că nu am să vă mai văd până la anul de Paști, permiteți-mi să vă urez de pe acum sărbători fericite pentru Crăciun și numai bucurii și fericire pentru Noul An."

În câteva minute, în jurul bisericii se formaseră zeci de "bisericuțe", grupuri de câte două, trei sau mai multe persoane. Tocmai pentru că nu se mai văzuseră de un an, membrii acestor "bisericuțe" erau extrem de activi din buze, împărtășindu-și ce mai făcuseră între timp, ce haine mai sunt la modă, ce mai face fostul coleg de școală, ce muzică mai ascultă, și alte astfel de teme "fundamentale" pentru momentul liturgic în care ne aflam. Fundalul sonor prea palid al slujbei (oare preotului și/sau curatorilor nu le ajung 40 de zile de Post pentru a pregăti sonorizarea pentru Paști? sau pe români nu numai iarna îi surprinde mereu, ci și venirea Paștilor?) era aproape acoperit de zumzetul credincioșilor din tribul "o-zi-din-an-la-biserică-ajunge-căci-ce'i-prea-mult-nu'i-sănătos", care se întrerupeau doar pentru a cânta "Cristos a Înviat!" În fine, dacă mai amintesc și îmbulzeala de la final, pentru luarea paștilor, veți spune că sunt prea tragic.

Întors acasă am avut cumva un gust amar. Poate la anul voi fi mai matur spiritual, și lucrurile lumești, vacarmul lumii, nu mă va deranja. Anul acesta însă, trebuie să recunosc cu toată rușinea, deși prezent fizic, am fost totuși absent de Paști. Ca probabil majoritatea celor "prezenți" la slujbă. Mai știm însă unul care a absentat, chiar și fizic, în Duminica Paștelui: Toma. Dintre toți apostolii, el este singurul care ratează momentul întâlnirii cu Isus, înviat. În timp ce ceilalți apostoli erau împreună, Toma... nu știm ce făcea, dar știm că nu era acolo. Când aude de la ceilalți apostoli că Isus este viu, că a fost acolo, în acea cameră, cu ei, Toma răspunde cu neîncredere: "Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede".

Omul de astăzi, care nu merge duminica la biserică, se află cumva în situația lui Toma. Aude despre Isus, dar lipsește de la întâlnirea cu el. În timp ce ceilalți sunt întăriți în credință de Isus, omul nostru "modern" devine sclavul îndoielilor. Lipsit de harul credinței, lui nu îi rămâne să "creadă" decât în ceea ce poate vedea, atinge, măsura, cuprinde. Este fără îndoială o boală a vremurilor recente. "A fi" a devenit un concept prea abstract, nepalpabil, filozofic, așa că existența a ajuns să se măsoare după concretul "a avea". Banul, mașina, casa, mâncarea, telefonul mobil, acestea sunt lucrurile care există. Restul, adică Dumnezeu, mântuirea, viață după moarte, și altele, sunt lucruri nesigure, de a căror realitate omul se îndoiește. Ce e de făcut atunci? Ne spune Toma, din propria lui experiență: "Nu lipsi duminica viitoare de la biserică!" (nu căutați citatul, nici măcar în texte apocrife). "Doar acolo îndoielile tale se vor transforma în credință. Și crezând, vei fi mai fericit decât mine! Căci Isus însuși a spus: 'Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!'"

După două mii de ani, pare greu să mai crezi în Isus Cristos. Doar că Isus Cristos, prin moartea sa, nu a pus punct unei propoziții, ci a marcat începutul unei noi istorii. O istorie din care El nu lipsește. În fiecare moment, în mii de locuri de pe acest pământ se celebrează Sfânta Liturghie. În toate aceste locuri, pâinea și vinul se transformă în Trupul și Sângele său. El este prezent în mod real, nu simbolic, gata să ne transforme îndoielile în certitudini ale credinței. Proclamând Anul Euharistiei, Biserica Catolică își pune încă o dată speranța că omul modern va redescoperi importanța Sfintei Liturghii, a celei duminicale în primul rând, nu pentru ceremonial, și nici pentru preotul de la altar, ci pentru Cristos, pentru ca crezând în El, să exclamăm și noi: "Domnul meu și Dumnezeul meu!"

* * *

Un om i s-a plâns preotului că de fiecare dată când vine la biserică aude aceeași predică. Preotul i-a răspuns: nu mai veni doar de Paști, vino la biserică și peste an, și atunci nu o să mă mai auzi predicând doar despre Învierea Domnului, ci și despre alte momente din viața Mântuitorului.

Să ne dea Domnul lumină să înțelegem importanța participării duminicale la biserică, a prezenței totale, nu doar biologice. Cât despre mine, deja încep să uit nemulțumirile de la slujba de duminica trecută, și privesc cu nerăbdare spre duminica ce vine. Aștept întâlnirea cu Domnul meu și Dumnezeul meu, să mă las în mâinile Lui, să mă întărească în credință.

Radu Capan
www.capan.ro
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire