pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Mulțumesc!
- 28 aprilie 2005 -

Stăteam într-o zi la masă cu niște prieteni și a venit vorba despre o prietenă comună care nu era de față. "Ai văzut cum s-a purtat ultima dată când ne-a vizitat? De ce nu-și știe locul? Unii oameni nu se schimbă niciodată..." Și lista a continuat... Când unul din cei de față i-a luat apărarea, răspunsul, ceva mai timid, a fost: "Dar n-am spus decât lucruri adevărate."

Se spune că odată un tânăr setos de înțelepciune s-a dus să-l întâlnească pe Socrate și voia să-i spună multe lucruri, dar, spre surprinderea lui, bătrânul înțelept l-a oprit. "Ai trecut cele ce vrei să-mi spui prin cele trei site?" "Care site?" "Mai întâi, cea a adevărului. Mereu să cauți să te asiguri că ceea ce vrei să spui altora e adevărat. Apoi, că e bun și, în sfârșit, că e folositor."

Prietena care o critica pe cea absentă nu spunea decât lucruri adevărate, dar nu le-a trecut și prin celelalte două site. De ce criticăm cu atâta ușurință? Mă gândeam în sinea mea, ca fariseul, că eu, spre deosebire de prietena cu critica, sunt mai virtuos. Dar, vai, nimic mai departe de adevăr. Chiar dacă atunci nu am participat la demolarea imaginii prietenei absente, de câte ori, în sinea mea, nu i-am judecat pe cei din jur, socotind că ceea ce știam sau vedeam era adevărul complet despre cel pe care îl aveam în față și de câte ori nu m-am socotit mai bun decât ceilalți?

Care ar fi remediul? Cum am putea să ne înfrânăm limba? În Epistola către Filipeni, Sf. Pavel scrie: "Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși." (2, 3)

Un preot îmi spunea odată, când mă plângeam că mereu cad în aceleași păcate, să încerc să-mi lărgesc perspectiva, să nu mă mai concentrez asupra păcatelor mele, care mă copleșesc, ci să caut să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate binefacerile cu care m-a copleșit, din momentul când m-a chemat la viață, până în clipa de față. Fiecare lucru care mă înconjoară este un dar, ca să nu mai vorbim de cei pe care Dumnezeu mi-i scoate în cale. Care e legătura? Atunci când îi judec pe cei din jur, mă așez pe mine drept etalon. Când Îl laud pe Dumnezeu, Îl pun pe El în centrul atenției mele și, din această perspectivă, pot să-i privesc altfel și pe ceilalți, în adevărul deplin că suntem cu toții frați, păcătoși deopotrivă, dar cu toții fii adoptivi ai lui Dumnezeu.

În limba greacă, a mulțumi se spune eucharistein, un verb folosit de treizeci și opt de ori în Noul Testament, de unde avem și "euharistie", adică "mulțumită", așa cum aducea Isus înainte de frângerea pâinii. Sf. Pavel, în prima Epistolă către Tesaloniceni, ne dă un extraordinar program de viață, de o concizie admirabilă: "Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi." (5, 16-18)

În Evanghelia după Ioan, Isus spune: "Adevărat, adevărat, vă spun că cine primește pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește; și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel Ce M-a trimes pe Mine." (13, 20) Ce ocazie bună avem, în acest an al Sfintei Euharistii, să devenim tot mai euharistici, adică recunoscători pentru toate darurile primite, să-i descoperim pe cei din jur ca daruri!

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire