pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Lacrima
- 27 noiembrie 2003 -

Pe când eram copil circula o ghicitoare - întrebare foarte simplă: "Care este apa în care nu există nici măcar un firicel de nisip?". Răspunsul era: "Lacrima". Și mi-a rămas prezentă mereu în minte această întrebare.

Cred că toți am trăit nenumărate sentimente atunci când am lăcrimat sau atunci când am văzut pe alții lăcrimând lângă noi.

Lacrima, oricât ar fi ea de invizibilă, transparentă, și minusculă, ne vorbește despre nenumărate trăiri ale noastre.

Mai întâi lacrima e semnul durerii fizice. Când ne lovim, când avem o rană deschisă, nu trebuie să spunem că ne doare ceva. Ochii, dar mai ales lacrimile, vor grăi celor din jur despre suferința noastră. E cea mai banală lacrimă care nu are numaidecât o încărcătură emoțională.

Apoi e lacrima de dor. Câte fete nu plâng îndelung după cel iubit plecat departe! Folclorul românesc abundă în asemenea exemple. Iată o strofă: "Tu cătană cât ai stat / Eu mereu am lăcrimat./ În batista cea cu-o floare / Eu am strâns lacrimi amare." Câte mame nu varsă mereu lacrimi după copiii care sunt plecați departe! Și mai ales acum, când atâția tineri sunt plecați peste hotare, câte mame nu și-au făcut din plâns un obicei zilnic!

Câte persoane plecate în străinătate nu plâng de dor după cei de acasă, după țara lor, după satul lor! Nu o să vă vină să credeți, dar am văzut bărbați în toată firea, muncitori în Israel, care, seara, întorcându-se de la lucru, închiși în baraca lor, plângeau în hohote ca un copil. Surprinzându-i, i-am mai întrebat: "De ce plângi?" Răspunsul era unul singur: "Părinte, nu mai pot de dor de casă și de copii!". Lacrimi, amare lacrimi, dar care, se pare că ușurau sufletul. Exact ca-n vorba cântecului: "Doar plânsul ne-a mai rămas / și lacrima pe obraz!"

Mai este și lacrima despărțirii. Îmi amintesc de mama mea că am văzut-o lăcrimând atunci când mi-am luat valiza și am pornit la armată. De obicei, probabil, ca să ne menajeze, nu plângea de față cu noi. (Așa fac multe mame pentru ca să nu-i îngrijoreze pe copii despre suferința lor.) Dar atunci nu a mai rezistat, știind că plec așa departe, și a izbucnit în plâns.

Toate despărțirile mai îndelungate se lasă cu vărsare de lacrimi. Sărutările de mâini, îmbrățișările, cuvintele nu au atâta greutate cât au lacrimile. Lacrimile celor două persoane care se despart se unesc, formând un tot, ca o legătură de comuniune și ca o amintire care rămâne permanentă, de neuitat.

Tot lacrimi de despărțire sunt și acelea care curg când ne moare cineva drag. Însuși Isus, ne spun evangheliștii, a lăcrimat când a auzit de moartea prietenului său Lazăr.

Nu am înțeles niciodată rolul bocitoarelor din anumite zone ale țării. Ele nu știu să verse lacrimi. Ele joacă doar un teatru sinistru. Lacrimi știu și pot să verse doar cei care au iubit persoana plecată în lumea de dincolo.

În jurul mormintelor s-au vărsat întotdeauna lacrimi amare, lacrimi de jale: copii care au lăcrimat la despărțirea de părinți, mame care și-au pierdut copiii în floarea vârstei, soți și soții care și-au pierdut partenerul de o viață.

Îmi vine să cred că florile de pe morminte cresc adesea udate de lacrimile celor rămași pe marginea gropii.

Vreau să amintesc aici și de lacrimile de căință, care vindecă sufletul. Cel mai concret exemplu este al Sfântului Petru. După ce a greșit, trădându-l pe Isus, el și-a plâns până la moarte păcatul. O tradiție spune că așa de multe lacrimi i-au curs încât pe obraz i s-au format două șănțulețe. Pe de altă parte Iuda nu a fost în stare să verse o lacrimă, și din cauza asta s-a pierdut pentru totdeauna.

Un alt exemplu este al Mariei Magdalena, care, cu lacrimile sale, i-a spălat picioarele Domnului. Aceste lacrimi i-au adus cel mai mare dar: iertarea.

Dar, cu siguranță, nu totdeauna lacrimile sunt de durere.

Într-o seară am sunat la telefon o rudă. Din primele cuvinte mi-am dat seama că plângea. Am întrebat-o: "De ce plângi?" "Pentru că mi-e tare dor de mama, care este plecată în străinătate. Nu mai pot!" "Și de ce trebuie să plângi?" - am continuat eu. "Pentru că așa simt că mă liniștesc, simt o ușurare și o alinare a inimii." Nu am mai continuat discuția, am închis telefonul, dându-mi seama că lacrimile au și un rol mângâietor. Acea persoană simțea nevoia să se răcorească prin plâns.

La fel se poate spune despre lacrimile vărsate la o reîntâlnire între doi foarte buni prieteni, sau între părinți și copii care nu s-au văzut de ani și ani de zile. E ușor de înțeles. Când privirile lor se vor încrucișa, deja din ochi se va scurge o lacrimă.

Dar sunt și lacrimi de bucurie și de emoție. Foarte multe persoane plâng dacă citesc o carte, trăind emoția pe care o trăiește eroul cărții. Sau mulți plâng când văd un film, compătimind personajele. Sau în biserică, la predică, dacă se prezintă o povestire mai emoționantă, mulți lăcrimează. Dar după ce termină cartea, sau ies de la film sau din biserică, exclamă: "Vai, dar ce frumos a fost!" Nimeni nu acuză durere.

Și am putea continua să vorbim mult despre lacrimi, chiar dacă nu totdeauna le-am înțeles rostul și valoarea și chiar bogăția lor.

Aș mai spune: Vai de cei care nu varsă lacrimi! Trăirea lor e mai săracă. Cineva spunea că torționarii, tâlharii, cioclii și călăii nu știu să plângă. Ca și Iuda. Se înțelege și de ce. Ei nu știu să iubească.

Ori, există o legătură strânsă între iubire și lacrimi. Cine iubește mult, va plânge mai abundent. Lacrimile vor vorbi totdeauna despre suflete sensibile și inimi atente.

Concluzie: Nu provocați lacrimi altora fabricând durere și suferință!

Dar dați lacrimilor voastre dreptul să curgă. Dacă ele vor curge, vor răcori inimi, vor alina dureri, vor curăța suflete, vor face să înflorească prietenii, vor reface speranțe, vor întreține amintiri, vor uni oameni, vor întreține iubiri, vor face să crească flori pe morminte! Lacrimile sunt limpezi pentru că sunt strecurate prin lumina ochilor. Ele sunt mărgăritarele ochilor noștri!

pr. Iosif Dorcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire