pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Noi nu suntem singuri
- 20 noiembrie 2003 -

Un prieten, preot francez, îmi povestea, nu de mult, o istorioară interesantă. Trei tineri din Bordeaux, încă din copilărie, erau foarte buni prieteni: de aceeași vârstă, colegi la aceeași școală, colegi de joacă, vecini cu locuințele. Chiar și părinții lor erau prieteni de familie. Au terminat împreună aceeași școală. A venit vremea satisfacerii serviciului militar. Dar fiind și posibilitatea de a face voluntariat în schimbul serviciului militar, toți trei au optat pentru voluntariat. Și tot împreună au plecat ca profesori în Egipt. Dar aici s-a întâmplat ca să nu mai poată fi împreună, fiind repartizați în trei localități diferite. Regretele și durerea despărțirii au fost mari, până la urmă însă s-au resemnat, știind că totul va dura doar un an.

Nici părinții rămași acasă nu au putut accepta ușor despărțirea copiilor lor. Unul dintre părinți a avut o propunere: să contribuie fiecare familie cu o mică sumă de bani care să fie trimisă copiilor lor în Egipt. Cu acești bani cei trei să aibă posibilitatea de a se deplasa la o întâlnire și să ia un prânz împreună la un restaurant. Acești părinți grijulii ar fi dorit ca fiii lor să se întâlnească o dată pe lună ca să se păstreze prietenia aceea frumoasă, comuniunea dintre copiii lor. Așa au și făcut. Au trimis primii bani.

Doi dintre tineri au fost foarte încântați de idee. Dar al treilea a zis: "Eu aș fi de altă părere. Decât să cheltuim banii la restaurant, mai degrabă îi împărțim între noi și îi cheltuim fiecare cum vrea." Așa au și făcut. Dar scopul banilor, pe care l-au gândit părinții nu a fost atins. Ei îi voiau pe cei trei împreună.

Ce a urmat mai apoi? Tânărul care a făcut propunerea nu s-a mai întors niciodată în Franța. A devenit musulman, a intrat într-o mișcare fundamentalistă și a fost ucis la puțin timp după aceea. Lipsa comuniunii cu camarazii săi i-a fost fatală.

Noi toți avem nevoie de comuniune. Așa ne-a vrut Dumnezeu încă de la creație: ființe sociale și nu izolate.

Și avem atâtea momente și locuri de comuniune.

Familia este o comuniune perfectă. Oare nu Dumnezeu a zis: "Nu e bine ca omul să fie singur"? În familie cele două persoane, soț și soție, împart totul: bucurii, dureri, sentimente, responsabilități, proiecte, bani, griji, împliniri. Totul. Dar toate acestea capătă valoare datorită comuniunii. Dacă soții ar rupe comuniunea, chiar temporar (cum se întâmplă adesea în zilele noastre) sau definitiv (Doamne ferește!) prin divorț, totul devine dramă. V-ați întrebat vreodată câte persoane suferă din cauza rupturii comuniunii familiei? Dacă comuniunea produce doar roade minunate, ruptura ei creează doar răni și durere.

Se cunosc nenumărate cazuri nefericite datorită plecării unuia dintre soți la lucru în străinătate: copii care nu-și mai văd părinții decât în poze, soții care și-au făcut din plâns un obicei zilnic, soți care au uitat de familie și nu s-au mai întors niciodată acasă... Traume de nedescris. S-a rupt comuniunea aceea frumoasă a familiei și s-a creat un dezastru... Ce păcat!

Comuniune găsim apoi în propria Biserică. Noi nu suntem creștini izolați, unul câte unul, ici-colo. Biserica înseamnă comuniune. Prezența duminicală la liturghie e cea mai frumoasă manifestare a comuniunii: creștinii se întâlnesc între ei, își vorbesc, se salută, își zâmbesc unii altora. Sunt lucruri banale la prima vedere, dar e important că ne simțim împreună, că suntem în comuniune cu ceilalți creștini. Ce mult ne poate ajuta un zâmbet, o strângere de mână, o simplă întrebare: "Ce mai faci?"

Să ne amintim cât de frumos apreciau păgânii comportarea primilor creștini: "Iată-i cum se iubesc!" Chiar și păgânii vedeau în comuniunea creștinilor o mare valoare. Când cineva părăsește Biserica, rupe comuniunea cu prietenii săi, cu comunitatea sa, cu istoria sa și a familiei, cu tradiția sa, cu totul.

Într-un sat din județul Vaslui un om, proprietarul unui magazin, a devenit neoprotestant. Tot satul, parcă la comandă, l-a izolat: nu-l mai primeau în casele lor, nu mai cumpărau nimic de la el, nu mai vorbeau cu el. Un ziarist, venit în sat, a întrebat mai mulți săteni de ce se poarta așa cu el. Unul dintre ei a zis: "Pentru că acest om ne-a trădat. A părăsit credința noastră și a părinților noștri, ba chiar și a părinților săi. El nu mai vrea să fie cu noi și ca noi. Nu noi ne-am rupt de el, ci el s-a rupt de noi." Eu aș continua: acest om a rupt comuniunea cu satul său, cu vecinii săi, cu Biserica sa. Ce s-a ales? O izolare din partea tuturor, care nu poate fi decât dureroasă.

Dar cea mai frumoasă comuniune este aceea cu Dumnezeu.

Părintele Dumitru Sălăgean de la Lugoj (Dumnezeu să-l primească printre drepți), care a stat 14 ani în închisoare, și cu care am avut bucuria de a vorbi ore în șir, îmi povestea: "La Sighet cel mai greu era la Neagra (celula fără lumină) pentru că erai singur. Nu aveai cu cine schimba o vorbă săptămâni întregi. Când eram în grup, în alte celule, mai vorbeam, mai discutam, ne rugam împreună, și timpul trecea mai ușor. Dar aici era tare greu. Însă trebuie să-ți spun, dragul meu, că aici am ridicat către Dumnezeu cele mai frumoase rugăciuni din viața mea. Aici l-am simțit cel mai aproape și mai intim pe Dumnezeu: eram numai eu cu El..."

Așa se explică frumusețea vieții persoanelor singure, a preoților celibi, a persoanelor consacrate, a eremiților: chiar dacă la prima vedere par a fi solitari și lipsiți de comuniunea cu alți oameni, ei au comuniunea cu Dumnezeu care e una perfectă. Mărturia părintelui Sălăgean e grăitoare.

Vai de cei care nu pot avea o comuniune frumoasă cu cei din jur: certăreții, egoiștii, orgolioșii, autosuficienții, disprețuitorii și toți cei asemenea lor. Vor fi mereu triști, nemulțumiți.

Însă comuniunea adevărată și sinceră face adevărate minuni: în familii, în Biserică. O adevărată și sinceră comuniune cu Dumnezeu face sfinți.

pr. Iosif Dorcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire