pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Mărturie despre viața sexuală (I)
- 13 ianuarie 2005 -

Cu ceva timp în urmă am citit într-o carte o poantă; dar la fel de bine se poate să fie o întâmplare reală. Se spunea că o fetiță a stat de vorbă cu bunica ei:

- Bunică, îmi poți spune cum am venit eu pe lume?
- Păi într-o zi barza te-a adus mamei tale.
- Și mama cum a venit?
- Părinții au cules-o din grădină, dintre flori.
- Dar tu, bunică?
- Pe mine m-au cumpărat părinții de la piață.

A doua zi, fetița a spus la școală: "De trei generații, în familia noastră nu au mai fost nașteri normale."

* * *

Experiența fetiței de mai sus este experiența multor copii feriți de detaliile privind venirea pe lume. Iar aceasta se întâmplă nu atât pentru că celor mici le-ar fi dificil să înțeleagă cum s-au născut (credeți-mă, au o capacitate extraordinară de a înțelege, și nu au nevoie de detalii nanometrice pentru a-și face o imagine de ansamblu), ci mai ales datorită reținerii pe care o simțim când este vorba despre viața sexuală. Ceea ce ține de sexualitatea umană este cel mai adesea un subiect tabu în familii. Că este vorba de probleme de igienă sau de educație despre ori pentru viața sexuală, există întotdeauna o poticnire, un nod în gât. Și atunci problema se mătură sub covor, discuția se amână.

Îmi amintesc o experiență de-a mea, din copilărie. Aveam doi prieteni, băieți cam de-o vârstă cu mine, cu care ajungeam, din când în când, inevitabil, la ceartă. Într-una din acele zile de conflicte specifice vârstei copilăriei, căutam să ne aruncăm jigniri cât mai mari unul altuia. Schimbul "dur" de replici - "ești un prost", "tu ești un măgar", "ba tu ești o maimuță", ș.a.m.d. - a încetat când cei doi frați mi-au strigat: "pe tine te-au făcut când s-a culcat mama ta cu tatăl tău!" În clipa aceea am fost învins. Am înlemnit, m-am înroșit... Îmi amintesc momentul parcă a fost ieri, atât de puternică a fost emoția. Eram teribil de jignit și umilit. Ce urât vorbiseră! Cum au putut să spună că eu am apărut așa?! Uhhhhhh... Dar culmea este că aveau dreptate, nu?

Da, și eu, și tu, și orice om, am apărut în urma unui act sexual. Da, și eu, și tu, și orice om, am stat nouă luni în uterul mamei, după care am fost născuți. Până la urmă aceste adevăruri ies la iveală. Dar cel mai adesea ies la iveală cu ajutorul altora, nu al familiei. Când mărturia noastră despre sexualitate lipsește, tot ce se aude, tot ce aud copiii și tinerii, este glasul emisiunilor tv cu sau fără bulină roșie, al publicațiilor deocheate, al taclalelor de la colțul blocului sau de pe terenul de fotbal. Iar acest glas este tot mai asurzitor, trebuie să o recunoaștem. Delegând, cel mai adesea inconștient, imperativul acestei mărturii, familiile sunt răspunzătoare de răsturnările de valori ce caracterizează astăzi societatea. Fără mărturia pozitivă a părinților, copiii învață din mărturia negativă oferită de mass-media și de cercul de prieteni: că ce este natural este de fapt rușinos, și invers, că ce este rușinos este de fapt perfect normal.

Și totuși: nu e prea mult spus "mărturie despre viața sexuală"? Poate "informare" și nu "mărturie"?! Există cu siguranță o dimensiune importantă a informării despre sexualitate pe care părinții trebuie să o facă pentru copiii lor. Dar nu la aceasta mă refer eu acum, ci cu adevărat la mărturia pe care părinții o pot da. Mă gândesc la tatăl care, cu mâna nespălată după opt ore de muncă, mângâie obrazul soției, sau o prinde de după gât, pentru a-i smulge un sărut. ("Aha! Deci femeile sunt niște bunuri de care mă voi putea bucura când voi fi mare, în orice moment, când voi avea chef.") Mă gândesc la mama care îi spune fiicei că atunci când se va mărita va trebui să îi facă soțului pe plac, inclusiv în pat, chiar dacă nu este întotdeauna plăcut. ("Aha! Deci mă așteaptă o viață de disponibilitate sexuală, de suferință, pentru a satisface poftele cuiva.") Mă gândesc la toate mărturiile eronate despre sexualitate: cum că înseamnă a-ți asculta instinctele; că este vorba de un act fiziologic și nimic mai mult; că "a face dragoste" este doar o expresie mai elevată decât "a face sex"; ș.a.m.d.

Și toate acestea când de fapt viața sexuală este un lucru atât de minunat! Poate fi un lucru minunat! Depinde de noi, dacă o știm trăi după cum a fost ea gândită de Dumnezeu. Căci Dumnezeu a ales să ne creeze cu organe genitale și nu să ne înmulțim prin înmugurire! Dumnezeu a ales ca între bărbat și femeie să existe o complementaritate biologică (pe lângă celelalte complementarități), care le permite atât de bine să devină "un singur trup" (Geneză 2,24; Matei 19,5 ș.a.), colaboratori, prin procreere, la opera de creație a lui Dumnezeu. Viața sexuală este pentru soți un izvor de bucurie, de satisfacție, și în același timp un izvor de viață. Scârbiți de "sex", așa cum ne este ilustrat conceptul în mass-media, ori cu tara mărturiei părinților noștri, uităm că viața sexuală înseamnă iubire, dăruire, delicatețe, căldură, emoție, mulțumire, plăcere, tandrețe, atenție, alintare, mângâiere, satisfacție... Mă opresc aici. Cu scrisul. Cu mărturia nu. Și nici cu visul că tot mai multe familii vor prinde curaj să își trăiască cu demnitate și bucurie sexualitatea, să vorbească despre ea, dar mai ales să dea mărturie despre ea, nu prin expunerea ei, ci cu delicatețe și înțelepciune.

Radu Capan
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire