pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Eticheta de creștin
- 6 ianuarie 2005 -

Momentul trecerii dintre ani l-am prins la Sfânta Liturghie, toată familia, cu copiii mici cu tot. Alături de ceilalți credincioși - nu puțini! - din biserică am încheiat 2004 și am început 2005 în Casa Domnului. Nu știu să spun exact când a fost miezul nopții, "momentul zero", dar după creșterea în intensitate a exploziilor petardelor aș crede că a fost chiar când, după recitarea Crezului, preotul ne invita: "Sus să avem inimile". A urmat consacrarea, împărtășania, iar în biserică era o atmosferă liniștită și liniștitoare, separată doar de uși și de geamuri de frenezia de afară... A fost frumos, foarte frumos.

La final, preotul paroh a rostit o rugăciune ce îmbina mulțumita pentru anul trecut cu angajamente pentru anul ce tocmai începea. Ei bine, la unele dintre aceste angajamente eu am zis pas, când am auzit, de exemplu, "promit, Isuse, să nu te mai supăr vreodată prin păcat". Mi-am amintit de anii trecuți în care de fiecare dată, în noaptea de revelion, îmi făceam o listă lungă, frumoasă și radicală a păcatelor pe care nu le voi mai săvârși în noul an. Probabil și alții au făcut sau fac așa. Eu însă abia ajungeam la Bobotează că o parte din angajamente erau deja încălcate. Am renunțat să mai vreau luna de pe cer, sau să promit că în veci nu îl voi mai răni pe Isus cu vreun păcat de-al meu. Și în loc să îmi fac o listă cu ce nu voi face, mă gândesc la ce voi face, la cum voi face, la principiile care mă vor călăuzi în noul an.

* * *

Se spune că un copil avea probleme de creștere, astfel că părinții au mers cu el la un medic. Dintr-o singură privire, medicul a diagnosticat problema: inima! Sângele nu era pompat corespunzător în trupul său, și de aici problemele de creștere. Problema de creștere biologică era cauzată de o problemă a inimii biologice. Această concluzie din viața biologică o regăsim și în viața spirituală: dacă avem probleme în creșterea spirituală atunci rădăcina lor stă foarte probabil în inima noastră. Dacă ne dorim ca în noul an să progresăm spiritual, atunci cheia este chiar inima noastră.

Un om primise sarcină să scuture un copac tânăr de toate frunzele. Și-a pus scara lângă copac, a luat meticulos creangă cu creangă și le-a scuturat, și până spre seară a terminat. Cu câteva lovituri puternice la rădăcină ar fi putut să obțină același lucru, în timp mult mai scurt... Dar așa procedăm și noi adesea, evitând să luăm taurul de coarne. Sau tratând efectele, nu cauza. Sau pierzându-ne în detalii, neglijând imaginea de ansamblu. În loc să scuturăm crengi, spunând că nu vom face păcatul acesta și acela și celălalt, nu ar fi mai simplu să lovim la rădăcina răului, cu forță?

* * *

Nu angajamentele negative, de genul nu voi face..., ne vor ajuta să progresăm spiritual în acest an. În schimb, privind în inima noastră, analizând sau identificând ceea ce are cu adevărat valoare pentru noi, vom găsi fiecare angajamentele pozitive, nu cosmetice ci profunde, pe care să le luăm la început de an. Nu există rețete universale, așa că fiecare trebuie să identifice necesarul de iubire, înțelegere, compasiune, caritate, credință, răbdare, pasiune, toleranță, ș.a. pe care trebuie să îl adauge în propria inimă. Iar pentru "aprovizionare", nu există decât un singur loc: Isus Cristos, izvorul tuturor bunătăților.

Biserica ne amintește încă de la început de an că noi, creștinii, suntem ai lui Cristos. În prima zi a acestei săptămâni, în ritul latin a fost sărbătoarea Sfântului Nume al lui Isus. Pe lângă etichetele de la pantofi, de la pantaloni, de la cămașă sau de la pălărie, pe care citim nume anonime ori nume sonore de firme, mai există o "etichetă", lipită de suflet. O "etichetă" pe care scrie un nume sfânt pentru noi: Isus Cristos. "Toate prin El și pentru El au fost create" citim în epistola către Coloseni. Fiecare piatră, copac, pește sau pasăre poartă în interior această "etichetă". Într-o lume în care, prin pauzele publicitare de la televizor, prin reclamele din ziare sau de pe panourile stradale, suntem asaltați de concepte precum copyright, trademark, brand, logo și altele asemenea, Biserica amintește de o "marcă (ne)înregistrată" deasupra tuturor: Numele lui Isus Cristos.

Sunt al lui Cristos, citesc pe "etichetă". Am să mă uit la ea ori de câte ori uit al cui sunt. Deși aș vrea să promit, inginerește, că în n luni voi elimina m% din păcate, nu o pot face. Dar am să încerc să îmi amintesc tot timpul invitația de la trecerea în noul an: "Sus să avem inimile". Și răstignindu-mi pornirile rele, îmi doresc să pot cât mai des spune, cu Sfântul Pavel: "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine" (Epistola către Galateni).

Radu Capan
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire