pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Listă pentru Postul Crăciunului
- 18 noiembrie 2004 -

De luni, creștinii care ținem de ritul răsăritean am intrat în Postul Crăciunului. An de an, în prima zi de Post, fie al Paștelui, fie al Nașterii Domnului, mass-media seculară se consideră datoare să ajute Biserica, explicându-ne în fiecare jurnal de știri cum că Postul este dovedit a fi util până și de către medici (uau!). Și în lunea aceasta am văzut la televizor explicând despre Post mai mult medici, decât preoți. Asistăm de fapt la o secularizare a Postului, care devine un "obicei" sănătos pentru trup, recomandat a se aplica de două ori pe an, de preferință înainte de Paști și de Crăciun. Până și magazinele se adaptează "sezonului", afișând pe vitrine: avem mâncare de Post! Biserica apare a fi cumva învechită: mai insistă încă cu teoriile cu Postul pentru spirit, când este evident că trupul este cel vizat, cel palpabil, cel de care trebuie să ne ocupăm. Așa se face că, după fiecare început de Post, gustul care îmi rămâne în gură este unul amar: românii au mai murit puțin spiritual, dar în schimb promit să arate fizic mai bine, ca după orice cură sănătoasă!

Nu aș vrea ca din rândurile de mai sus să par a fi împotriva Postului trupului. Doar că în familia noastră, în fiecare început de Post am căutat să ne propunem mai întâi altceva, de natură spirituală. Pentru a nu da cumva, Doamne ferește, vreo aură de sfințenie necuvenită familiei mele, voi recunoaște însă că în fiecare Post posesorul de copite și codiță își întețește activitatea asupra noastră, reușind să zădărnicească, mai mult sau mai puțin, bunele noastre intenții. Ceea ce nu ne oprește ca Post de Post să ne propunem ceva, spre creșterea noastră spirituală, sau spre zidirea duhovnicească, pentru a împrumuta limbajul ortodox. La fel am purces și la acest început de Post la căutarea unei propuneri. De fapt sunt mai multe, dar una o voi împărtăși. Sursa ei a fost lectura celui mai recent număr din Mesagerul Sf. Anton, pe care sper că l-ați citit, care reproduce în pagina 4 o scrisoare a unei persoane din Arad. Încercând să rezum în câteva cuvinte, persoana cu pricina își povestea experiența ultimului Post în care, în loc să își facă o listă de cumpărături, și-a făcut o listă cu zilele acestei perioade, în dreptul fiecărei zile notându-și numele unei persoane pentru care să se roage. "La cei 34 de ani, împliniți deja, am simțit pentru prima oară ce este cu adevărat timpul Postului. Am simțit o schimbare în bine. Am dorit să vă împărtășesc această experiență. Ce-ar fi să ne rugăm unii pentru alții?", își încheie respectiva persoană scrisoarea.

Lectura experienței de mai sus ne-a motivat și pe noi să ne facem o astfel de listă. Și pentru câți avem să ne rugăm: familie, prieteni, binefăcători, păstori, pentru cei săraci și pentru cei aflați în suferințe! Lectura din revista antoniană m-a dus însă imediat cu gândul la o altă lectură, dintr-o altă revistă creștină, de data aceasta ortodoxă: Lumea credinței. În numărul pe această lună, pe care sper de asemenea că l-ați citit, la rubrica de povestiri cu tâlc, se găsește una deosebit de frumoasă, plină de învățăminte. Am să încerc să o rezum: un om, care a fost egoist toată viața, a ajuns în iad. Plângându-și el de milă, se ruga lui Dumnezeu să îl ia de acolo, că s-a schimbat, că nu mai e egoist. Un înger al Domnului i-a apărut atunci și i-a arătat un fir ce cobora din Rai în iad, spunându-i că dacă se urcă pe el, poate scăpa de pedeapsa la care singur se osândise. Omul, bucuros, s-a aruncat pe fir și a început să se urce, doar că, cu cât urca, firul se subția. Speriat, omul a privit în jos și a văzut că în urma lui alți păcătoși începuseră a se urca pe fir. Omul nostru a început atunci a striga la ei să se dea jos, și, neavând succes cu aceștia, a început să îi lovească cu piciorul, ca să elibereze firul. Dar acesta s-a rupt, și au căzut cu toții din nou în iad. Omul a strigat atunci îngerului să îi spună lui Dumnezeu să îi trimită un alt fir, că acesta s-a rupt și nu din vina lui.

Îngerul i-a răspuns atunci: "Firul s-a rupt din pricina ta și a pizmei tale! Firul acela era firul credinței și ar fi putut ține și tot iadul, dacă ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu și dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ziceai că te-ai lecuit de egoism și că acum îți pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat, după cum se vede. Deci vădindu-te tu la fel de păcătos și de nepăsător de chinul fraților tăi întru suferință, firul nu te-a ținut, iar locul cuvenit ție, după dreptate, rămâne aici - și pentru totdeauna!"

Cele două lecturi (ce bine că există și o presă religioasă, nu doar cea seculară, nu-i așa?) ne îndeamnă la același lucru: la a înceta să privim doar asupra noastră, pentru a ridica ochii spre semenii noștri, și mai apoi, mai sus, spre Dumnezeu. Fiecare perioadă de Post este pentru noi o nouă șansă, acordată nouă de Dumnezeu precum a făcut-o cu omul din iad. Pentru a ieși din "iadul" cotidian, suntem invitați "grija noastră cea lumească, de la noi să o lepădăm" și să apucăm acest fir. Acum, ca să ne referim la perioada în care ne aflăm, la capătul firului ne așteaptă o mare bucurie: Nașterea Domnului nostru Isus Cristos. Cu gândul la această sărbătoare, noi, printre altele, vom încerca să urcăm acest fir și prin lista fixată cu persoanele pentru care să ne rugăm în fiecare din zilele următoare, până în 24 decembrie. Poate veți face și voi așa, dacă nu cumva aveți idei și mai bune!

Radu Capan
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire