pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Comunitatea consumatorilor de Cristos
- 21 octombrie 2004 -

"De ce te duci la biserică pentru a te ruga?", întrebă un domn pe un creștin care se ducea la biserică. "Dumnezeu este pretutindeni!" Creștinul răspunse: "Și aerul e plin de vapori de apă; dar cine vrea să-și potolească setea trebuie să meargă la fântână."

Această scurtă povestioară, pe care am găsit-o pe coperta unei cărți de pilde, m-a impresionat prin profunzimea ei. "Dumnezeu este pretutindeni" a devenit o scuză comună pentru a ne justifica slaba frecventare a bisericilor. Iată că Biserica a declarat, de duminica trecută începând, un An al Euharistiei. Ea ne face invitația pe care o găsim și în răspunsul de mai sus al creștinului: "potoliți-vă setea în Euharistie". Declararea acestui an mi se pare și un semnal de alarmă tras de Biserică, pentru a indica o criză profundă a omenirii: nevoile spirituale, foamea și setea de Dumnezeu, de dreptate, de iubire ș.a.m.d., au intrat într-un con de umbră, primând nevoile materiale, foamea și setea de cele ale gurii, de salarii mai mari, de haine mai bune, de locuințe mai luxoase...

În zona Ardealului, mulți preoți greco-catolici pot da mărturii impresionante despre credincioși care, neavând parohie în satul lor, fac câțiva kilometri buni, fie vară, fie iarnă, pentru a participa la Sfânta Liturghie. Și dacă efortul lor fizic nu ne impresionează, să ne gândim atunci la cei care acum câțiva ani, pe vremea fostului regim, participau la Liturghii cu geamurile acoperite, în case doar de ei știute, având tot timpul deasupra capului sabia posibilității ca la ieșire să fie întâmpinați de securiști. Desigur, putem merge și mai departe în timp, la nenumăratele cazuri când participarea la Liturghie, pentru a-l primi pe Cristos, i-a costat pe unii libertatea sau chiar viața. Astăzi însă? ... Euharistia ne este la îndemână, până acolo încât ajungem să o banalizăm, să facem din actul primirii ei unul la fel de automat ca cel al venirii la biserică.

Anul Euharistiei vine să ne ofere un moment de profundă reflecție asupra relației noastre cu Cristos. Citeam recent într-o carte despre Sacramente: "Sfânta Împărtășanie ne unește cu Isus Cristos; slăbește patimile cele rele și ne dă puterea să facem binele; ne dă arvuna învierii și a fericirii noastre veșnice." Parcă citeam un prospect de medicament cu efectele Împărtășaniei. Și așa era! Euharistia, după cum au numit-o mulți Sfinți Părinți, este un medicament pentru sufletul omului. Nu există omul care să fie prea sănătos pentru a nu avea nevoie de Euharistie. Ceea ce nu înseamnă că oricine, oricând, o poate primi (a se vedea prospectul!). Și totuși, lumea nu se înghesuie la acest medicament miraculos, care este Euharistia. De ce? Pentru că nu își conștientizează boala în care se află.

Papei Pius al XII-lea spunea: "cel mai mare păcat al omului modern este pierderea simțului păcatului". Dacă nu mai conștientizăm ce este păcatul, nu avem nici idee despre starea de boală a sufletelor noastre. Împietrindu-ne inima, ne facem întrucâtva asemenea animalelor, interesați fiind doar de cele trupești, înăbușind foamea și setea de cele spirituale. Trebuie să dăm atenție spiritului, chiar mai mult decât trupului. Trebuie să descoperim în noi setea de Cristos, și să mergem la fântâna-biserică. Trebuie să privim în noi pentru a ne descoperi păcatele, și să le vindecăm prin mărturisirea lor, ungându-le apoi cu medicamentul euharistic. "Pâine de viață veșnică să îmi fie mie sfânt Trupul tău, milostive Doamne, și scump Sângele tău, și vindecare de bolile cele de multe feluri", citim în Orologhion.

Desigur, nu putem reduce Euharistia nici la hrană, nici la medicament. Dar asupra acestor aspecte am dorit să mă opresc acum. Anul Euharistic ne va fi prilej de numeroase reflecții, personale, ori citite, ori auzite. Dincolo de reflecții, trebuie să ne fie motiv de apropiere mai puternică de Cristos. Să îl primim în noi prin Sfânta Împărtășanie. Și, odată ieșiți de la biserică, să îl ducem cu noi pe străzi, pentru ca să-i binecuvânteze pe toți cei inconștienți de marele dar făcut nouă de Dumnezeu. Și dacă "manechinele care beau doar apă plată cu lămâie" își fac grup, iar "decoratorii de uși" își fac clan, atunci propun și eu să ne facem o comunitate, a "consumatorilor de Cristos". Intrarea liberă! Ne vom recunoaște nu după mobile zapp sau alte semne exterioare, ci după lumina ce o purtăm în suflet.

Radu Capan
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire