pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Dumnezeu și drepturile de autor
- 7 octombrie 2004 -

Ați sesizat cum termenul de căsătorie necesită tot mai multe clarificări în ultima vreme? Anii lungi de comunism ne-au impus prima distincție când vorbeam de căsătorie: "A, luna trecută te-ai căsătorit! La stat sau la biserică?" Statul a încercat să redefinească termenul de căsătorie, ca fiind un legământ civil, încheiat în fața ofițerului stării civile. Așa am ajuns la două cununii: una civilă și una religioasă. Și astăzi, căsătoria trebuie să treacă mai întâi pe la stat, și apoi pe la biserică, lucru care în alte țări nu se întâmplă.

Mai nou însă, ne confruntăm cu alte distincții: căsătoria tradițională și căsătoria "modernă". Cea de-a doua a spulberat "obligația" ca cuplul să fie format dintr-un bărbat și o femeie: poate fi bărbat cu bărbat, femeie cu femeie... Această relație anormală își reclamă în tot mai multe țări titlul de "căsătorie". Și uite așa, suntem obligați să adăugăm termenul tradițional pentru a defini ceea ce înțelegem noi prin căsătorie! Trebuie să recunoaștem: asistăm la un furt, la furtul cuvântului căsătorie. Dacă ar fi să o spunem în termeni mai juridici, asistăm la o încălcare a dreptului de autor pentru acest cuvânt: căsătorie.

Și nu este singurul exemplu. Să ne gândim de exemplu la cuvântul viață. Ce este viața? Un miracol ce începe printr-o colaborare în trei: tatăl (cu spermatozoidul), mama (cu ovulul) și... Dumnezeu (care dă efectiv viața). Viața continuă apoi pe pământ atât cât a hărăzit Domnul. Nu așa vede însă statul viața. În unele state viața începe la o lună după fecundare, în altele la 10 săptămâni, în altele la trei luni: înainte de acest termen este permis deci avortul, căci nu se omoară o ființă cu viață, ci o bucată de carne deranjantă, ce stă în uterul mamei. Și la celălalt capăt intervine statul să redefinească viața: ea se termină când vrea subiectul ei, ori, dacă nu poate decide el, când hotărăsc alții. Eutanasia este un act de milă, spun ei, un act de iubire!

Apropo de iubire... Și acest termen este astăzi atât de "bogat" în sensuri false. Nu mă gândesc doar la nepotrivitele expresii "iubesc rochia aceasta ori mâncarea aceasta". Mă gândesc la relația dintre doi bărbați pe care ei o definesc ca iubire. Mă gândesc la uciderea bătrânilor, făcută cică din iubire pentru ei. Mă gândesc la obscenitățile ce defilează în fața ochilor noștri, cel mai adesea pe sticla televizorului, și care se etichetează din nou ca expresii ale "iubirii". Câte denaturări ale unui cuvânt atât de frumos și de încărcat cu valoare: iubire!

Se uită desigur un aspect fundamental: al drepturilor de autor! Căsătoria, viața, iubirea și multe altele, sunt concepte ce vin de la Dumnezeu, nu de la oameni. Oricât de mult refuzăm să ne gândim la cine a realizat sistemul de operare Windows, tot Microsoft rămâne autorul. Oricât de mult încearcă societatea să îl uite pe Dumnezeu, tot el este autorul, inventatorul căsătoriei, al vieții, al iubirii... Iar când se fac astfel de redefiniri, îl furăm pe Dumnezeu. Mă gândeam atunci: ei, de-ar avea Dumnezeu avocați pe pământ, ce de procese s-ar putea isca în întreaga lume! Și apoi mi-am dat seama: dar Dumnezeu are avocat pe pământ! Este chiar Biserica! Biserica are sarcina de a apăra drepturile de autor asupra conceptelor date nouă de Dumnezeu. Nu ne deranjează dacă de mâine piulița ar mai defini și altceva decât înseamnă astăzi. Dar să se încerce redefinirea căsătoriei... este altceva.

M-am bucurat să văd zilele acestea că Episcopii catolici din Canada au purces la un astfel de proces de apărare a drepturilor de autor ale lui Dumnezeu. Ei încearcă să se judece cu guvernul canadian, să demonstreze că doar uniunea dintre un bărbat și o femeie poate fi numită căsătorie. Nu știu ce șansă va avea acest proces, dar m-a bucurat să văd că avocații lui Dumnezeu nu stau să se uite neputincioși la aceste încălcări. Spuneam că avocatul lui Dumnezeu este Biserica. Ori știm că Biserica nu înseamnă doar Episcopi, doar ierarhie: Biserica suntem noi toți. Chiar fără să ajungem la procese în tribunal, trebuie cu toții să apărăm drepturile de autor ale lui Dumnezeu. Și cel mai bine o putem face prin a mărturisi prin propriul exemplu ce este căsătoria, viața, iubirea și celelalte. Fiecare suntem un avocat al lui Dumnezeu. Să ne comportăm și să acționăm ca atare.

Radu Capan
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire