pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Apocalipsa
- 21 martie 2013 -

21 decembrie 2012 - data sfârșitului lumii, după calendarul mayaș. La trei luni după această ingerință calendaristică mezoamericană, calendarul gregorian și iulian și-au reluat cursul suspendat temporar de panică.

Un prezentator meteo făcea în decembrie distincția între "apocalipsa asta" și "Apocalipsa adevărată". Prima s-a dovedit o alarmă falsă. Cum ne pregătim însă pentru cea de a doua?

Când eram mic, am citit că un sfânt, cred Dominic Savio, întrebat ce ar face dacă ar afla că peste o oră ar fi sfârșitul lumii, a răspuns că ar continua să se joace. Ce viață curată și încredere în iubirea Domnului! Nici măcar nu ar alerga să se spovedească, mi-am spus atunci, cum aș fi făcut eu.

"Apocalipsa" (din gr. apokalypsis) înseamnă "revelație", "înlăturare a vălului". Despre ce văl e vorba? Cine este cel care-l înlătură? Și ce se ascunde după el? Deja bătrânul Simeon, ținându-L pe pruncul Isus în brațe, Îi mulțumea lui Dumnezeu că i-a arătat că acel copil este "lumină spre iluminarea (gr. apokalypsin) popoarelor" (Lc 2, 32).

Sf. Petru scrie, arătându-ne ce se ascunde după vălul acestei lumi trecătoare: "Ci, după cum vă împărtășiți din patimile lui Cristos, bucurați-vă, pentru ca și în revelarea (gr. apokalypsei) măririi Lui să vă bucurați jubilând" (1 Pe 4, 13).

În cartea Apocalipsei locul central îl ocupă Mielul, în al Cărui sânge și-au albit sfinții veșmintele (v. 7, 14) și în care este învins Satana (v. 12, 11). Mesajul esențial al acestei ultime cărți a Bibliei nu este unul de spaimă și cutremur, ci de incredibilă iubire: Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a trimis pe Fiul Său să-Și dea viața pentru noi (v. Io 3, 16).

Pe lângă apocalipsa finală, există și o apocalipsă cotidiană. Isus-Mielul ne-a promis că este cu noi în fiecare zi până la sfârșitul veacurilor (v. Mt 28, 20). Prezența Lui pe pământ nu a fost una de observator detașat, ci de participant activ la viața oamenilor, pentru care chiar S-a lăsat răstignit. Dacă acum mai bine de două mii de ani a murit pe cruce pentru noi, cum să credem că de atunci ne-a lăsat singuri, de izbeliște?

Această revelare cotidiană a iubirii Lui nemărginite poate fi discretă, ca un răsărit sau un apus de soare la care am uitat să ne mai ridicăm ochii, sau directă, precum vocea de copil auzită de viitorul Sf. Augustin de a lua (Sf. Scriptură) și de a citi (lat. Tolle, lege). Urmând această invitație, Aurelius Augustinus, inspirat de cuvintele Sf. Pavel, și-a schimbat viața radical, ajungând unul dintre învățătorii Bisericii.

Pentru creștinii care urmează calendarul gregorian, Postul mare a ajuns deja la jumătate. Să ne continuăm drumul spre Duminica Învierii cerându-I Domnului să ne deschidă ochii să vedem zi de zi tot mai mult cum ne îmbrățișează cu iubirea Lui de nespus până la întâlnirea finală, când Îi vom vedea direct, fără mijlocirea unui văl, fața arzând de iubire!

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire