pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Peste un veac de trandafiri din cer
- 22 noiembrie 2012 -

Iată că s-au împlinit în întâi octombrie o sută cincisprezece ani de când au început să se reverse trandafiri din cer din mâinile celei pe care o numim Tereza cea mică.

O metaforă? Nu, o împlinire foarte concretă a promisiunii făcute cu câtva timp înainte de a muri: "După moarte voi face să cadă o ploaie de trandafiri." Cunosc multe persoane care au cerut Sfintei Tereza, și au primit, trandafiri adevărați: semne de confirmare a unui parcurs spiritual, întărire, expresie a unui har sau ajutor primit.

Un prieten i-a cerut odată ajutorul Sf. Tereza în alegerea viitoarei soții. S-a rugat îndelung, a cerut drept confirmare a alegerii pe care urma să o facă un trandafir, nu o fotografie, nu un cuvânt, un trandafir adevărat, dar nimic. S-a hotărât totuși să comande inelul de logodnă, pe care l-a conceput el însuși, reprezentând trei trandafiri care susțin piatra prețioasă. La scurt timp, a primit inelul. Era însoțit de o cutie și un mesaj din partea bijutierului: "Stimate Domnule, ne-a plăcut mult designul inelului și am dori să-l folosim. Vă oferim, drept omagiu, un mic cadou." În cutie, un trandafir muiat în aur, cu următoarea etichetă: "Acesta este un trandafir adevărat."

Să o ascultăm pe Sf. Tereza scriind despre cea pe care o chemăm în litania lauretană "rosa mystica" (trandafir tainic): "Marie, este deci un bine să suferi pe pământ?/ Da, să suferi iubind e fericirea cea mai curată!" Tereza a murit la doar douăzeci și patru de ani, dar a avut parte de multe suferințe: a rămas orfană de mamă când avea numai patru ani; sora mai mare, Pauline, de care Tereza era foarte legată și care i-a fost aproape ca o mamă, intră la mănăstire după doar cinci ani; la zece ani Tereza se îmbolnăvește grav de o boală nervoasă, dar este vindecată miraculos de către Sf. Fecioară care-i zâmbește dintr-o statuie; tatăl, fericitul Louis Martin, îi moare când Tereza era deja la mănăstire; în plus, Tereza primește în ultimii ani ai vieții o suferință spirituală extraordinară, o încercare teribilă a credinței; în sfârșit, Tereza moare după o luptă îndelungată și grea cu tuberculoza.

Cum a putut o fată atât de tânără, atât de sensibilă ca Tereza, să ducă asemenea greutăți? În aceeași poezie din care am citat mai sus, intitulată "De ce te iubesc, o Marie", scrisă cu doar câteva luni înainte de a muri, Tereza ne explică secretul, învățat de la Sf. Fecioară: "Să iubești înseamnă să dăruiești totul și să te dăruiești pe tine însuți." Cea care ne dă putere să ne golim de noi înșine ceas de ceas și zi de zi, să primim fiecare clipă, cu soare ori cu ploaie, drept un dar, este iubirea.

În nouăsprezece octombrie s-au împlinit cinsprezece ani de când Tereza cea mică ne învață cu autoritatea unui doctor al Bisericii. Scrisoarea apostolică prin care Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea o pune pe Tereza alături de Sf. Tereza cea Mare și de Sf. Caterina de Siena începe cu cuvintele "divini amoris scientia" (știința iubirii dumnezeiești). Să o rugăm pe Sf. Tereza să ne învețe această știință, care ne ajută să descoperim mereu mai adânc iubirea lui Dumnezeu față de noi și să o dăruim și noi la rându-ne celor din jur.

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire