pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

"Mi-e sete!"
- 30 iunie 2012 -

În Evanghelia după Ioan există doar două situații în care Isus cere de băut: în capitolul 4, când vorbește cu femeia samariteancă, și în capitolul 19, când atârnă de cruce.

În capitolul 4, obosit de călătorie, Isus Se așează pe ghizdurile fântânii. Era în jurul amiezii. Nu știm câtă vreme așteaptă, dar iată că la un moment dat vine o femeie să scoată apă. Fără altă introducere, Isus îi spune: "Dă-mi să beau!" (In 4, 7). În dialogul care se înfiripă, Isus îi arată că El însuși, în mod paradoxal, poate să-i dea apă vie.

Știm cum se încheie întâlnirea: femeia, când află că s-a întâlnit cu Mesia, își lasă vasul cu care venise să scoată apă și se grăbește să le anunțe și celorlalți oameni vestea cea bună: "Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte le-am făcut. Doar nu cumva acesta este Cristos?" (In 4, 29) Ea, care venea să scoată apă când era căldura mai mare tocmai pentru a-i evita pe ceilalți (care o cunoșteau și poate o judecau drept păcătoasă, ca una cu cinci soți și un concubin la activ), electrizată de această întâlnire neașteptată, nu mai ține cont de propriu-i trecut, nu se împiedică de ce vor crede și vor spune oamenii și-I devine apostol lui Isus.

Mulți dintre oamenii care, probabil neîncrezători, vin totuși să-L vadă pe Isus, ajung să creadă din cauza mărturiei femeii; aceștia Îl roagă pe Isus să mai rămână cu ei; după două zile încă mai mulți ajung să creadă și se întrec să-i spună (acesta este sensul imperfectului folosit în original, gr. elegon - "spuneau") femeii de propria lor întâlnire directă cu Isus: "Noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii" (In 4, 42).

Impresionant drum de credință! Ei, niște samariteni, cu care evreii nici nu voiau să aibă de-a face, în doar două zile ajung să-l descopere cu adevărat pe Isus! Dar noi, creștini botezați și practicanți de zeci de ani, cum ne trăim întâlnirile zilnice cu Isus? Căci El nu cerșește doar dragostea samaritenilor, ci pe a fiecărui om - El, Fiul lui Dumnezeu, prin Care toate s-au făcut, Se arată însetat de iubirea noastră.

Pe cruce, Isus cere din nou de băut: "După aceasta, știind Isus că toate s-au împlinit deja, ca să se împlinească scriptura spune: «Mi-e sete»" (In 19, 28). Nu primește apă, ci doar vin oțetit, cât să rostească un ultim cuvânt înainte de a muri: "Săvârșitu-s-a." (In 19, 30) Desigur, la nivel literal, vinul oțetit este răspunsul la cererea muribundului Isus. Dar este el oare singurul răspuns?

Fericita Maica Tereza spunea despre misionarele carității: "Scopul nostru este să astâmpărăm setea lui Isus pe cruce, prin iubirea noastră în acțiune." De aceea, surorile au ca obligație să petreacă zilnic o oră de adorație în fața lui Isus răstignit, deasupra căruia Maica Tereza a cerut să fie înscrise chiar cuvintele "Mi-e sete." Abia apoi, însuflețite de această întâlnire cu Regele inimii lor, răcorite cu apa vieții, pornesc să-L caute printre săracii, bolnavii și părăsiții lumii întregi. Noi cum răspundem când Isus ne cere de băut?

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire