pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Joia Mare la Ierusalim
- 8 aprilie 2004 -

Una dintre cele mai impresionante zile pe care poți să le trăiești la Ierusalim este, fără îndoială, Joia Mare. Fiind atâtea locuri care amintesc aievea despre evenimentele din preajma Paștelui, programul liturgic nu corespunde celui din alte biserici. În al doilea rând, la Ierusalim, și mai ales la Sfântul Mormânt, se păstrează niște tradiții multiseculare care nu se pot schimba nicidecum.

Programul începe la ora șapte dimineața (în cadrul Bazilicii de la Sfântul Mormânt, nu se schimbă niciodată ora de vară). Liturghia, care în bisericile noastre are loc seara, aici Patriarhul latin (romano-catolic) de Ierusalim o celebrează dimineața. De fapt este o liturghie solemnă celebrată chiar în fața Sfântului Mormânt, la care se spală picioarele a 12 seminariști și se sfințesc uleiurile. Din păcate, nu pot participa toți preoții care ar dori pentru că spațiul este destul de restrâns. Am participat de cinci ori la această liturghie de-a dreptul copleșitoare, știind că aici e chiar centrul pământului, adică mormântul și locul învierii. Uitându-mă printre stâlpii aceia mari și plini de istorie, mi-l puteam imagina pe Isus înmormântat și apoi viu, când i se arată Mariei Magdalena. Mă gândeam adesea că poate picioarele mele stau chiar acolo unde Isus a întâlnit-o pe Maria Magdalena și a întrebat-o: "Femeie, pe cine cauți?"

Liturghia se încheie cu o minunată procesiune, cu lumânări aprinse, în jurul Sfântului Mormânt. Patriarhul poartă în procesiune Sfântul Sacrament pe care, la sfârșit, îl așează chiar în Sfântul Mormânt, acolo unde acum 2000 de ani l-a înmormântat Iosif din Arimateea pe Isus. În jurul orei nouă ușile mari ale Bazilicii Sfântului mormânt se închid și se mai deschid abia la ora trei după amiază. Totul rămâne într-o liniște desăvârșită.

În timpul zile mulți creștini, mai ales preoți, călugări și surori trec într-o vizită pe le Cenacol. Cenacolul e o încăpere mare, goală, cu niște arcade simple, cu un mic vitraliu pus de musulmani și o nișă (tot a musulmanilor) care indica direcția orașului Mecca. Este un mare paradox: acolo unde Isus a celebrat prima liturghie pe fața pământului, azi nimeni nu poate celebra măcar o liturghie, Spațiul aparține evreilor și este permis accesul creștinilor doar pentru a vizita Cenacolul.

În seara de Joia Mare, cum e și firesc, sute de creștini, localnici sau pelerini, participă la ora 19.00 la o frumoasă priveghere în Ghetsemani. E ceasul la care Isus intra în agonie și era vândut de Iuda. Este o seară impresionantă, copleșitoare. Mulți, gândindu-se la reproșul pe care Isus îl face ucenicilor: "un ceas nu ați fost în stare să vegheați împreună cu mine?", ar vrea să rămână în tăcere și meditație în acest loc atât de sfânt.

Un alt loc copleșitor este, în acea seară de Joia Mare, la Biserica Sfântului Petru unde a cântat cocoșul (la Gallicantu) de pe muntele Sion. Biserica se află foarte aproape de Cenacol. Aici era, de fapt, casa lui Caiafa, Marele Preot. Aici Isus a fost adus în acea noapte la judecată. Dar mai important aici e altceva. Pe lângă biserică se mai pot vedea și astăzi câteva trepte de piatră. Specialiștii spun că acestea existau și pe timpul lui Isus, și coborau de pe muntele Sion spre Valea Cedronului și spre Ghetsemani. Tocmai de aceea e sigur că Isus a trecut pe aceste trepte mergând, după Cina cea de Taină, spre Ghetsemani. Așa se face că pe aceste vreo 20 de trepte, care se mai păstrează, vin mulți creștini care așează sute de lumânări. E foarte interesant: se vrea parcă să se lumineze calea, pietrele pe care au pășit picioarele dumnezeiești ale lui Isus. Dacă e timp frumos, multe persoane se așează pe aceste pietre și rămân timp îndelungat în meditație aici.

În seara aceasta rămâne deschisă tot timpul și biserica, în cripta căreia se mai află ruine din casa lui Caiafa, niște cisterne pentru apă și o veche închisoare (unde probabil a fost ținut și Isus în acea noapte a agoniei).

Joia Mare nu poate fi trăită mai intens și mai mișcător ca la Ierusalim, acolo unde e Sfântul Mormânt, Cenacolul, Calea Crucii, Ghetsemani...

pr. Iosif Dorcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire