pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Evenimentul Învierii
- 23 aprilie 2011 -

Trupul lui Isus e în mormânt. O piatră imensă e prăvălită la gura locului îngropării. Pecetea romană e așezată deasupra. O gardă stă de veghe, ca nu cumva ucenicii să vină și să ridice Trupul. Dintr-o dată, se face mare cutremur, un înger coboară din cer și aduce vestea învierii. Domnul Isus a biruit moartea și acum e viu!

Un cutremur marchează clipa morții Domnului, un alt cutremur marchează clipa Învierii Sale. Pentru că Învierea Domnului este un eveniment cu impact cosmic. Creația întreagă ascultă și se supune lui Cristos: "Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu și firmamentul vestește lucrarea mâinilor Sale. Ziua încredințează zilei următoare mesajul, iar noaptea încredințează altei nopți înțelegerea. Nu e vorbire, nu sunt cuvinte, ale căror glasuri să se poată auzi, și totuși vocea lor străbate tot pământul, vestea lor ajunge la marginile lumii" - Psalmul 19(18), 1-4.

Femeile mironosițe nu au avut voie să ungă Trupul Domnului în ziua Sabatului. Pline de teamă, se îndreaptă acum spre mormânt, întrebându-se: "Cine ne va prăvăli piatra?" Ajunsă cea dintâi la mormânt, Maria Magdalena vede mormântul gol și fuge. Le dă de știre lui Petru și lui Ioan, aceștia sosesc în grabă, împreună cu Maria, constată absența pietrei, ruperea sigiliului, dispariția străjerilor și lipsa Trupului, după care pleacă de acolo nedumeriți. Dar Maria stă lângă mormântul gol și plânge. Mai avea o bucurie: să vină și să ungă Trupul Mântuitorului cu miresme. Domnul I se arată, dar ea Îl confundă cu grădinarul. Isus îi spune: "Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?" (Ioan 20, 15). Ea răspunde: "Domnule, dacă dumneata L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi lua". (Ioan 20, 15). Când îi spune "femeie", ea nu Îl recunoaște. Dar când i se adresează rostindu-i numele, cald și duios, cum doar El știa a o face, imediat Maria Magdalena se întoarce, zicându-I în evreiește: "Rabuni!" Pentru că Învierea este și un eveniment cu impact personal. De aici, putem învăța și noi ceva, iubiți prieteni. Pentru Isus, nu ești doar "femeie", "bărbat", "copil", "tânăr", "vârstnic". Pentru Domnul ești o individualitate, o persoană aparte, specială, de preț. El te cunoaște și te iubește așa cum ești. Și mai putem desprinde o lecție: plânsul nu-și găsește mângâiere decât adus înaintea Domnului Cristos. Exemplul Mariei ne insuflă și pe noi a căpăta curaj să venim la Domnul Isus atunci când suntem dezamăgiți. Să venim la El cu durerile pe care nu le înțelegem sau cu întrebările care nu și-au primit răspuns.

Învierea este însă și un eveniment cu impact comunitar. Crucea și Învierea refac comuniunea noastră cu Dumnezeu, accesul la El, posibilitatea vieții veșnice în prezența Lui. Pentru că Isus a înviat, credem că și trupurile noastre vor învia, în Ziua de Apoi. Și aceste trupuri noi, înviate, vor avea atribute extraordinare: vor fi veșnice: "se seamănă în putrezire și se învie în neputrezire" (1 Cor. 15, 42), vor fi strălucitoare: "se seamănă în rușine și se învie în mărire" ( Cor. 15, 43a), vor fi pline de putere: "se seamănă în slăbiciune și se învie în putere" (1 Corinteni 15, 43b), vor fi spirituale: "se seamănă un trup firesc și se învie un trup spiritual" (1 Corinteni 15, 44). Dar dincolo de reconcilierea noastră cu Dumnezeu, Crucea și Învierea fac posibilă și împăcarea noastră, a unora cu ceilalți: "Căci El este pacea noastră, Cel care a făcut din două una și a dărâmat zidul despărțitor, desființând în Trupul Său ura..." (Efeseni 2, 14). Dacă moartea lui Isus ne cheamă la împăcare, cu atât mai mult ne cheamă Învierea la aceasta!

Se spune că doi vecini, certați de multă vreme, au fost împreună la slujba de Înviere. Au mers în același lăcaș de cult, dar nu au vorbit unul cu celălalt. La un moment dat, după ritul răsăritean, s-au rostit la slujbă cuvintele: "Ziua Învierii și să ne luminăm cu prăznuirea și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Și să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere și așa să strigăm: 'Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!'" Cei doi, cu lacrimi în ochi, s-au îndreptat unul spre celălalt, s-au îmbrățișat, s-au iertat și au trăit împreună în pace. Pentru că, preaiubiți prieteni, cel mai important impact al Învierii Domnului nu este nici cel cosmic, nici cel personal întru viața aceasta, ci cel comunitar și reconciliant. Doar atunci trăim cu adevărat Învierea, când ne-am împăcat cu Dumnezeu și cu frații noștri! Doamne-ajută!

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire