pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Arată-mi cum te porți cu cel slab și îți voi arăta cine ești!
- 11 ianuarie 2011 -

Într-o predică, un păstor de suflete le spunea fetelor din Biserică să fie atente la modul în care bărbații cu care doresc să se căsătorească se comportă cu animalele. Spunea sfinția sa: "un bărbat brutal cu animalele din gospodăria lui va fi brutal, după o vreme, și cu soția sa. E doar o chestiune de timp..." E multă înțelepciune în constatările predicatorului! Felul în care un om se comportă cu acele creaturi inocente, a căror responsabilitate o poartă chiar el, e o imagine în miniatură a caracterului său. Cel mai bun test, cred eu, al felului de-a fi al cuiva, se poate realiza dându-i putere. Dați-i unui om putere și veți ști cine este, cu adevărat! Puneți-l în poziție de autoritate și, din felul în care se comportă cu subordonații, îi veți descoperi lăuntrul! Aveți dubii cu privire la o persoană cu care doriți să colaborați? Întrebați-i pe colegii inferiori lui ca grad ierarhic cum se comportă cu ei și veți ști ce alegere să faceți! Poate că cea mai bună descriere a unui părinte am obține-o de la copilul cel mai neascultător, cele mai bune referințe despre un medic de la infirmierii săi, cele mai de preț recomandări despre un lider de la angajații cei mai de jos. Iar despre caracterul nostru creștin, cele mai multe lucruri le știu cei care ne greșesc, din reacțiile noastre față de ei.

Vă rețin atenția cu o ilustrație iubită de mine. În vitrina unui magazin de animale era un afiș: "Cățeluși de vânzare". Un băiețel de 10 ani intră și întreabă care este prețul unui cățeluș. Vânzătorul îi răspunde că prețul este între 20 și 40$. Băiețelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.15 $ ... și apoi întreabă: "Aș putea vedea cățelușii?"

Vânzătorul zâmbește. Fluieră, din magazin iese afară cățeaua și în urma ei 5 cățeluși frumoși. Al șaselea cățeluș... rămase în urmă și nu se apropia! Băiețelul întreabă: "De ce cățelușul acesta șchioapătă?" Omul îi răspunse că el s-a născut cu o problemă la picior și va șchiopăta toată viața! "Acesta-i cățelușul pe care-l doresc", a spus băiețelul cu bucurie în glas. "Dacă asta e dorința ta, ți-l dau gratis!" Copilul s-a supărat și a răspuns: "Nu-l vreau gratis, prețul lui e la fel ca și a celorlalți căței, îți voi da tot ce am la mine acum, și în fiecare lună îți voi plăti 50 de cenți, până voi achita prețul lui întreg!" "Ești sigur că vrei acest cățeluș? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalți!" Băiețelul s-a aplecat, și-a ridicat puțin pantalonul și i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susținea piciorul strâmb. "Nici eu nu pot alerga, de aceea acest cățeluș are nevoie de cineva care să-l înțeleagă!" Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: "Mă rog și sper ca fiecare cățeluș să aibă pe cineva care să-l iubească, așa precum tu îl vei iubi pe acest cățeluș!" Morala: arată-mi cum te porți cu cel slab și îți voi arăta cine ești!

Biblia este plină de pilde emoționante. Unul dintre episoadele dragi mie este acela în care David, acum rege cu drepturi depline, întreabă: "Mai este cineva din casa lui Saul, ca să-i arăt bunătatea lui Dumnezeu?" (2 Samuel 9, 3a). Și-acum fiți atenți care este răspunsul primit: "Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare" (2 Samuel 9, 3b). Cum credeți că a reacționat regele? Cumva s-a întrebat: "Vreau eu să fac bine, dar chiar să am de-a face cu un șchiop? Oamenii cred în Israel că infirmitatea e urmarea păcatelor proprii sau ale părinților. Ce va zice poporul despre regele său? Ori, pentru un împărat, imaginea contează mai mult decât orice". Nicidecum. David i-a spus fiului lui Ionatan, sincer, fără ezitare, fără dubii: "Mefiboșet, nu te teme, pentru că îți voi arăta negreșit bunătate, pentru Ionatan, tatăl tău, și-ți voi da înapoi tot ogorul lui Saul, tatăl tău, și vei mânca pâine la masa mea neîncetat" (2 Samuel 9, 7). Cu smerenia legitimă condiției sale, Mefiboșet răspunde: "Ce este robul tău, ca să te uiți la un câine mort ca mine?" (2 Samuel 9, 8). Dar David rămâne pe poziție: "Mefiboșet să mănânce la masa mea, ca unul dintre fiii împăratului". (2 Samuel 9, 11). Cuvintele lui David nu rămân fără acoperire, ci își găsesc întru totul împlinire. De aceea, capitolul 9 se încheie în felul acesta: "Astfel, Mefiboșet a locuit la Ierusalim, pentru că mânca neîncetat la masa împăratului". Vrând să sublinieze și mai mult ineditul situației, paragraful continuă în acest mod: "Și el era olog de picioare" (2 Samuel 9, 13). Concluzia rămâne aceeași: arată-mi cum te porți cu cel slab și îți voi arăta cine ești!

Dacă astăzi Isus ar coborî printre oameni, și-ar găsi plăcerea tot printre cei mai disprețuiți. Cei mai bogați ar fi, în ochii Lui, sărmanii. Sănătoși ar deveni de îndată cei care își recunosc infirmitățile și, implicit, nevoia de doctor. Îmbrăcați în haina îndreptățirii ar fi într-o clipă cei vinovați de păcate mari, dar conștienți de propria sărăcie în duh. După ani de cunoaștere de aproape a câtor mai multor creștini, din multe confesiuni, îmi devine tot mai apăsătoare această tristă constatare: sensibilitatea, empatia, aplecarea spre cei mai slabi (fie în cunoștință de Cristos, fie în credință, fie în practică) se pierd cu o viteză uimitoare. Treptat, în loc să ne pese de ceilalți, să simțim cu ei, să plângem cu ei, să le ascultăm poveștile triste, să ne implicăm în viețile lor, să le acordăm un zâmbet, o îmbrățișare, o mângâiere, în loc de toate acestea, începem să ne fălim cu statutul și cu biruințele noastre în Cristos, ca și cum am fi ceva cu de la noi putere. Arată-mi cum te porți cu cel slab și îți voi arăta cine ești!

Noi doar datorită Domnului Isus am cunoscut mai multe decât ceilalți despre Dumnezeu și am înțeles chemarea Sa. Ieri noi eram cei slabi, cei ologi. Astăzi, dacă Regele a plătit cu prețul propriei vieți înfierea noastră, dacă Regele a binevoit să ne invite să mâncăm la Masa Lui, împreună cu El, e dovadă nu a vredniciei noastre, ci a adâncimii milostivirii Sale. Milă care nu ne împuternicește a-i trata cu dispreț pe semeni, ci ne responsabilizează a trăi până la sacrificiu iubirea pentru ei. Caracterul lui Dumnezeu s-a arătat în deplina-i frumusețe prin faptul că L-a dat la moarte pe Cel puternic, pentru noi, cei slabi. Caracterul nostru se vădește în modul în care ne purtăm cu cei mai slabi, pentru o vreme, decât noi.

"Doamne Isuse, ajută-ne să fim vederea celor nu văd, auzul celor care nu aud, mâinile celor fără de mâini, picioarele celor lipsiți de picioare, iubirea celor care-și recunosc lipsa!"

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire