pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Ce este sărbătoarea Nașterii Domnului?
- 15 decembrie 2010 -

Un aforism al lui Vasile Butulescu surprinde fidel o realitate dureroasă a Crăciunului contemporan. Spune Butulescu: "Crăciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri". E adevărat faptul că, în ultimii ani, tot mai puțini dintre noi își permit să cheltuiască la fel de mult, să aibă mese tot așa de îmbelșugate, să dăruiască cadouri costisitoare precum altădată. Cred însă că această criză cu multiple valențe, pe care o traversăm cu durere, ne conferă un minunat prilej: acela de a păși din dimensiunea profanului în dimensiunea sacrului; de a nu ne opri la lucrurile superficiale, ci a pătrunde tainele ce stau ascunse în chestiunile profunde; de a ne lua privirea de la forme și a căuta conținutul.

Departe de a explora exhaustiv orizontul contextual al Nașterii Domnului Isus, așa cum Sfânta Scriptură ne descrie fericitul eveniment, v-aș invita să ne oprim, preț de o reflecție, la câteva dintre semnificațiile Întrupării, ca să ne pregătim inimile pentru a celebra cum se cuvine Crăciunul de anul acesta!

Dacă ne punem întrebarea "Ce sărbătorim de Crăciun?", ușor găsim un prim răspuns. De Crăciun sărbătorim "Darul" lui Dumnezeu pentru noi: "Pentru că un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îi vor pune Numele Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternității, Domn al Păcii" (Isaia 9,6). Vă dați seama, scumpi prieteni? Nouă ni S-a născut, nouă ni S-a dat! Cine suntem noi și ce am făcut ca să merităm o astfel de cinste? În orice stare am fi, preaplini de o bucurie a firii sau zdrobiți din pricina încercărilor, să ne veselim la gândul venirii lui Cristos. Pentru noi a venit, pentru dvs., pentru mine, pentru noi... Ce consolatoare e iubirea lui Dumnezeu! Și cât de puțin înțelegem noi ce mult Îi pasă de ființele noastre, cu ce iubire veșnică ne învăluie mereu și ne cheamă la a ne împărtăși etern din iubirea Lui, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Să ne bucurăm la vestea aceasta: Regele coboară pentru noi; vine să ne ducă Acasă, în acel Castel inefabil al Paradisului!

Nașterea Domnului este însă și sărbătoarea schimbării. O primă schimbare pe care o sesizăm este schimbarea statutului. Observați că persoanele care sunt invitate direct la a înțelege și a personaliza misterele Întrupării sunt oameni simpli și disprețuiți în societatea de atunci. În vreme ce magii și păstorii se bucură la culme, împăratul se înspăimântă. O stea strălucește pe firmament mai tare decât celelalte și ea îi luminează pe cei care-și recunosc întunericul și-i umbrește pe cei care se consideră, prin ei înșiși, purtători de lumină. Preaiubiților, la fel e și cu noi: de ne recunoaștem zdrobiți, Nașterea Lui ne e spre ridicare; de ne-a cuprins trufia, venirea Lui va înfrânge mândria din noi. Troparul Nașterii surprinde a altă coordonată a schimbării: schimbarea adorării. Ne spune acest frumos imn răsăritean despre magi: "Nașterea Ta, Cristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței. Că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se-nchine Ție, Soarelui Dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slava Ție". Creația însăși îi învață pe adoratorii săi că cea mai mare cinste pe care i-o poate aduce omul este a-L preamări pe Creator. Orice am pune mai presus de Persoana Domnului Isus, tocmai lucrul acela, de-l vom lăsa să ne vorbească, ne va direcționa adorarea spre Cristos, Cel dintâi și Cel de pe urmă, începutul și sfârșitul a toate. În sfârșit, Întruparea lui Cristos aduce cu sine și mesajul schimbării căii. Magii nu doar că și-au schimbat adorarea, și-au schimbat și calea. Au venit pe un drum și au plecat pe un altul (Matei 2,12). Pilda aceasta ne e de folos nouă, tuturor. Mesajul transmis e clar: Isus te primește la El oricum ai fi, dar nu te lasă să pleci la fel; poți să vii la Isus pe calea ta, dar, de ești sincer, vei pleca de la El umblând pe Calea Lui.

Nu în cele din urmă, Nașterea Domnului Isus este sărbătoarea împăcării. Prin Domnul Cristos, Dumnezeu ne oferă mijlocul reconcilierii. Cerul și pământul se unește în cântare, anunțând că vrăjmășia de milenii dintre om și Dumnezeu încetează în Cristos: "Dintr-o dată, s-a unit cu îngerul o mulțime din oastea cerească, lăudându-L pe Dumnezeu și spunând: 'Mărire în înaltul cerului lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor pe care El îi iubește'" (Luca 2,14).

Se spune că un om înstărit a trecut la cele veșnice. Deși era bogat, când s-a citit testamentul, fiul său a primit drept moștenire o carte, Biblia. Mult a fost mâhnit fiul că tatăl său nu i-a lăsat nimic de valoare. Peste ani, la vârsta senectuții, când ura față de tatăl său a scăzut, fiul a deschis Sfânta Scriptură. Atunci a constatat că în Biblie se ascunde o comoară: actele de proprietate pentru întreaga avere a tatălui său bogat se aflau strecurate printre paginile Scripturii. Fiul a trăit sărac toată viața sa, deși tatăl îi lăsase totul în Cuvântul scris. Asemenea fiului din istorisirea reală de mai sus, și noi trăim săraci, deși Dumnezeu ne-a lăsat toată bogăția Sa în Cuvântul Întrupat, care este Domnul Isus. Darul lui Dumnezeu e accesibil fiecăruia dintre noi. E de datoria noastră să-L deschidem, să ne lăsăm schimbați de El și pe veci împăcați, prin El, cu Tatăl. Doamne-ajută!

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire