pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Dinamica despătimirii
- 14 martie 2010 -

Am găsit, în spațiul virtual, o ilustrație revelatoare pentru tema pe care ne-o propunem spre analiză. Într-o zi, un administrator al unei săli de teatru a primit un telefon de la o doamnă care îi cerea ajutorul. Aceasta i-a spus ca și-a pierdut o broșă cu diamante, care se poate să fi căzut în sala de spectacol. Administratorul i-a cerut doamnei să aștepte la telefon, în timp ce el avea să trimită pe cineva pentru a căuta în zona în care ea și-a avut biletul. În doar câteva minute, un îngrijitor s-a întors având în mână acea bijuterie prețioasă. Când însă administratorul a ridicat receptorul pentru a-i comunica acelei doamne vestea cea bună, linia era întreruptă. Doamna închisese receptorul! Spre uimirea tuturor, aceasta nici n-a mai revenit cu vreun alt telefon. Deși broșa a fost găsită, administratorul n-a putut s-o înapoieze aceleia care o pierduse, pentru că ea a închis înainte de vreme. În același fel, și Dumnezeu a pregătit pentru noi o cale prin care putem scăpa de povara păcatului, prin Domnul Isus, dar noi continuăm să trăim, ca acea femeie, o viață de durere, amărăciune și disperare, pentru că ne-am închis inima ca nu cumva să auzim vestea eliberării!

Mă uimește mereu frumusețea lui Cristos! Găsește El întotdeauna soluții pentru problemele pe care noi suntem experți în a ni le crea! Ba mai mult, Și le asumă, trăiește responsabilitatea lor; El, Cel neîntinat, veșnic în unire cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în imaculata familie a Treimii! Cum i-a inspirat El pe sfinții Săi a ne lăsa, prin pilda umblării lor în lumină, cărări drepte și sigure spre eliberare! Arhiepiscopul Andrei al Albei-Iulia, în cartea care poartă numele reflecției noastre, sintetizează, într-un mod magnific, experiența Bisericii de două milenii, în lupta ei perenă și victorioasă cu păcatul. Autorul pornește de la premiza că, așa cum sunt, prin înșelarea diavolului celui veghetor, trepte spre înlănțuirea-n păcat, se găsesc, în Domnul Cristos, și modalități de sfărâmare a lanțurilor. În urcușul spiritual spre libertate, o primă treaptă propusă e credința. Știm noi, de la Duhul Sfânt care a grăit prin scriitorul epistolei către Evrei, ce este credința: "iar credința este convingerea fermă cu privire la cele sperate, o dovadă interioară despre lucrurile nevăzute" (Evrei 11,1). Eu cred că problema principală, atunci când vorbim despre credință, este aceea că suntem convinși că Dumnezeu este și bine facem, însă avem probleme serioase când vine vorba să credem că El poate. În dinamica despătimirii noastre însă, e important să ne încredem în puterea lui Dumnezeu de a ne salva de păcatul din noi. Veți spune: "dar păcatul meu e prea mare", "am ajuns în starea în care nici Dumnezeu nu mă poate ajuta", "nu e dator Dumnezeu a mă mântui de fărădelegea mea". Să nu ne lăsăm înșelați: lui Dumnezeu Îi pasă de noi și Dumnezeu ne poate face făpturi cu totul libere de patimi.

A doua treaptă spre despătimire ni se prezintă a fi frica de Dumnezeu. "Credința produce în noi frica și frica ne silește să ne convertim și să lucrăm cele bune" (Sfântul Isaac Sirul). Îmi amintesc că una din experiențele pregătitoare pentru convertirea mea a fost tocmai frica de rob: m-am văzut, pentru prima oară până atunci, în toată micimea mea, iar pe Dumnezeu l-am văzut, pentru prima oară până atunci, în măreția-I de necuprins. Și m-am înspăimântat: pe dinafară, am început să tremur, pe dinăuntru, tot lăuntrul meu s-a cutremurat. Se năștea atunci în mine prima etapă a fricii de Domnul: frica de rob. Părinții Bisericii ne ajută să înțelegem că frica de Domnul urmează apoi o traiectorie duhovnicească, devenind frica simbriașilor, care muncesc pentru cer de dragul răsplătirii de dincolo, și devine desăvârșită când se transformă-n iubire. Aici, în iubire, singura temere e să nu cumva să-L rănești, prin păcatul tău, pe preaiubitul sufletului tău! Cu El, te porți galant, blând. Îi sorbi cuvintele, te apleci pe al Său piept și îți potrivești ceasornicul inimii ca nu cumva să aibă vreun alt ticăit decât al Lui. Ușor îi e omului a părăsi temerea de Dumnezeu, iar pentru a nu pierde această smerită dimensiune, e necesar să urmeze necurmat sfântul îndemn: "În tot ce faci, adu-ți aminte de sfârșitul tău și nu vei păcătui niciodată" (Sirah 7, 38).

Credința și frica de Domnul ne conduc la convertire. Pocăința, înnoirea minții, cu toate cele trei stări: regret pentru păcat, recunoaștere (mărturisire) și renunțare la păcat, e treaptă peste care nu se poate nicicum trece în drumul nostru spre Cristos. Înfrânarea e apoi pasul pe care Isus ne dă putere a-l face. Mare e lupta vrăjmașului de a parazita iarăși un suflet măturat de Duhul Sfânt. Evitarea tuturor contextelor ispititoare se impune neapărat în faza aceasta. Pentru un dependent de alcool, se cere să nu se mai oprească în fața vreunui restaurant; pentru un gurmand, să-și golească frigiderul; pentru un curvar, să evite tovărășia persoanelor care constituie pentru el o ispită, etc. La început, ne spune sfântul Maxim Mărturisitorul, va fi mai greu, dar oprindu-ne de la înfăptuirea păcatului, vom crește spre biruința asupra gândului păcătos, pentru ca, în cele din urmă, orice închipuire sensibilă să fie câștigată pentru Domnul Isus.

Urmează apoi pasul răbdării. Răbdarea suferinței ne apropie de Dumnezeu într-un fel în care nimic altceva nu o poate face. "Necazul lucrează răbdare și răbdarea încercare și încercarea speranță" (Romani 5,4). Îmi plac mult cuvintele, pline de speranță, ale sfintei Tereza de Lisieux: "În curând, vom fi pe pământul nostru natal. În curând, bucuriile copilăriei noastre, serile de duminică... totul ne va fi restituit pentru totdeauna" (Scrisoarea 130). Nădejdea reactualizează neîncetat credința, e puntea între credință și clipa materializării ei. Ce trist este că vorbim așa de puțin despre speranță! Iubiți prieteni, ce-ar fi să cultivăm mai cu stăruință virtutea speranței? Ce-ar fi să privim dincolo de cruce, la glorioasa Înviere? Haideți să vedem dincolo de problemele noastre, urcând pe treapta speranței până acolo unde se zărește veșnicia cu Isus, iar necazurile omenești par atât de mici, prin raportarea efemerității lor la eternitatea pentru care am fost creați! Nepătimirea urmează speranței, fiind cea din urmă treaptă.

Aplecându-mă asupra acestei teme, mi-am dat seama că aici, în confruntarea cu păcatul, stă adevărata noastră luptă. Trăim veacuri în care noi, oamenii peste măsură de moderni, ba ne minimalizăm greșelile, ba le justificăm, arătând spre ograda celuilalt. Și noi, ca și creștini, trebuie să redevenim responsabili. Erau odinioară creștini care preferau moartea, în locul păcatului. Pe noi, aproape că nu ne mai mișcă murdăria lăuntrului. Dar nu se poate să nu vină momentul de cercetare din partea Domnului! Și atunci, la ceas de liturghie, pe paginile Scripturii, lecturând relatarea experiențelor oamenilor dedicați Lui sau având astfel de modele în bisericile noastre locale, pe patul suferinței sau al morții, să ne vedem (unii pentru prima oară, alții pentru a doua) pe noi în toată micimea noastră, iar pe Dumnezeu să-L surprindem în măreția-I de necuprins! Așa să ne vedem, ca să îndrăznim să credem cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea: "Nu vă fie frică să-L primiți pe Isus și să acceptați puterea Lui... Nu vă fie frică! Deschideți-I, deschideți-I larg ușile lui Isus! Nu vă fie frică! Isus știe ce e înăuntrul omului, doar El o știe". Și crezând în Domnul Isus, primindu-L și umplându-ne cu a Lui putere, să ajungem să facem din cântarea de înviere imnul vieții noastre mântuite și cu totul libere de pătimirea cea stricăcioasă:

"Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Cristoase,
Astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce-ai înviat.
Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine,
Însuți împreună mă preamărește, Mântuitorule, întru Împărăția Ta"
Imn pascal

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire