pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Perseverență
- 6 februarie 2010 -

Am văzut odată la unul din unchii mei pe perete un proverb latinesc care mi-a plăcut mult: "Gutta cavat lapidem non vi, sed saepe cadendo" (Picătura găurește piatra nu prin forță, ci strop cu strop). Când am ajuns să vizitez unele peșteri, am văzut ilustrarea concretă a acestui proverb în formațiile geologice extraordinare de acolo, rodul a sute și poate mii de ani de strop după strop...

În viața oamenilor, perseverența se traduce în lupta cu diferitele greutăți și învingerea lor. Iată un vers din Lupta vieții (Gazel) a lui Coșbuc pentru cei descurajați: "O luptă-i viața; deci te luptă!/ Cu dragoste de ea, cu dor." Dacă lupta cu dificultățile nu are speranța victoriei, e doar apăsătoare și deșartă; pasiunea însă pentru darul vieții, prezente și viitoare, aprinde și pasiunea pentru luptă.

În povestea lui Creangă, Harap-Alb, obosit de încercările la care-l supune Spânul, i se plânge calului, tovarășului său credincios, și-și mărturisește dorința de a-și pune capăt zilelor. "Stăpâne, zise atunci calul, nechezând cu înfocare, nu te mai olicăi atâta! După vreme rea, a fi el vreodată și senin. Dac-ar sta cineva să-și facă seama de toate cele, cum chitești d-ta, apoi atunci ar trebui să vezi tot oameni morți pe toate cărările... Nu fi așa de nerăbdător! De unde știi că nu s-or schimba lucrurile în bine și pentru d-ta? Omul e dator să se lupte cât a putea cu valurile vieții, căci știi că este o vorbă: «Nu aduce anul ce aduce ceasul»."

Dacă ați fi condamnat pe nedrept la închisoare pe viață într-o pușcărie infernală, ce ați face? Ați încerca să evadați? De câte ori? Eroul romanului și filmului Papillon (1973) nu și-a pus această ultimă întrebare. Nici după prima, nici după a doua, nici după a treia oară când a fost capturat și supus unui regim penitenciar mereu mai riguros. Fiecare eșec, în loc să-i împuțineze speranța, era promisiunea unei noi încercări de a-și dobândi libertatea. Această tenacitate nu va rămâne zadarnică. După ani și ani, îmbătrânit, riscând să fie zdrobit de stânci ori sfâșiat de rechini, Papillon reușește să își ia zborul de pe Insula Dracului spre libertate.

Ați fost pus vreodată în situația grădinarului căruia i se vând castraveți? Căci așa trebuie să se fi simțit Petru pescarul acum două mii de ani când tâmplarul Isus îi spune să arunce mreaja mai adânc ("Duc in altum!"). Pescuise toată noaptea, dar zadarnic; iar acum, istovit și amărât, să mai pornească încă o dată? Și încă în miezul zilei? Petru se hotărăște totuși să riște, de dragul lui Isus, la cuvântul Lui. Acel act de umilință plină de încredere i-a adus atunci captura cea mai bogată pe care a avut-o vreodată, și de atunci, ca pescar de oameni și cârmaci al Bisericii, continuă, împreună cu urmașii lui, să pescuiască pentru Isus (v. Lc 5, 1-11).

Același Petru află care este măsura iertării reciproce pe care sunt chemați să o aplice ucenicii lui Isus: "Nu-ți spun [să ierți] până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte" (Mt 18, 22). Adică mereu și mereu, căci aceasta este valoarea simbolică a numărului șapte, după măsura iubirii infinite cu care ne iartă Tatăl pe fiecare dintre noi când i-o cerem.

Un aspect mai umil, dar nu mai puțin important al perseverenței este stăruința în bucurie, rugăciune și mulțumire. În prima epistolă către Tesaloniceni, Sf. Pavel scrie: "Bucurați-vă mereu, rugați-vă neîncetat, mulțumiți în toate; căci aceasta este voia Domnului în Isus Cristos pentru voi" (1 Tes 5, 16-18).

Dar are într-adevăr vreun rost să luptăm până la capăt? Iată răspunsul lui Isus: "Iar cel care a răbdat până la capăt, acela va fi mântuit" (Mt 10, 22).

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire