pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

In hoc signo...
- 23 noiembrie 2009 -

În știrile Catholica din 18 noiembrie 2009 citim: "În Italia, sentința Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva crucifixurilor din sălile de clasă a suscitat un protest popular. Potrivit unui sondaj promovat de ziarul Corriere della Sera, 84% dintre cei chestionați s-au declarat în favoarea prezenței crucifixului în sălile publice. Protestul include zeci de piețe ocupate de manifestații în favoarea crucifixului; sute de consilii comunale care emit ordonanțe pentru afișarea crucifixului în sălile publice, cu amenzi pentru cei care încearcă să îl îndepărteze; nenumărate petiții împotriva sentinței Curții de la Strasbourg; mii de grupuri de rugăciune reunite în apărarea crucii; numeroși elevi și studenți mobilizați să ducă crucifixuri în sălile în care acesta nu era expus până acum."

Ce reacție sănătoasă împotriva absurdei sentințe! Bravi, bravissimi! Că decizia Curții Europene este profund anti-democratică o demonstrează amploarea protestelor. A se lua aminte: nu tot ceea ce vine de la instituțiile europene este bun, frumos și adevărat! Oare ce va urma? Cineva va protesta că prezența crucilor de pe cupolele bisericilor, din cimitire, de pe multe steaguri naționale ori chiar de la gâtul trecătorilor îi atinge dreptul de a nu crede și va cere să fie eliminate. Până unde poate merge ridicolul și insolența?

Nu demult au apărut și în România scandaluri publice legate de pretinsa încălcare a libertății de opinie a elevilor prin prezența în sălile de clasă a unor icoane ori a crucii. Să nu uităm cum s-a petrecut înlocuirea stemei cu steaua roșie și a chipului conducătorului iubit: prin jertfa de sânge a celor care au spus "Nu!" comunismului ateu acum douăzeci de ani și ale căror cruci mai străjuiesc locul în care au căzut. Nu există societate care să nu promoveze valori – întrebarea este doar care.

Creștinismul este un element constitutiv fundamental al civilizației europene. Simbolul creștin prin excelență, crucea, este o invitație permanentă să ne aducem aminte de jertfa din iubire a lui Cristos pentru fiecare dintre noi: "Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta, ca să-și dea cineva viața pentru prietenii săi" (Io 15, 13). După cum ne arată istoria, cu precădere cea a secolului trecut, nu de cruce trebuie să ne temem, ci de dușmanii ei: Lenin, Stalin, Hitler și Mao au fost adversari înverșunați ai crucii, iar cei care le-au căzut victime sunt milioane de morți în Europa și în lumea întreagă!

Dar crucea nu este un obiect precum steaua roșie ori secera și ciocanul: la romani crucea era un instrument de tortură bine cunoscut și adesea folosit, dar nimănui nu-i trecea prin cap să și-o atârne la gât ori s-o expună cu respect în locuri publice. Crucea a devenit un semn de speranță, dar și de împotrivire, doar după ce, acum două mii de ani, Cristos a fost pironit pe ea (lat. cruci-fixus)!

Oare de ce permite Dumnezeu acest nou război împotriva crucii? Când Isus le-a vestit apostolilor săi pătimirea, Petru, cel care abia Îl recunoscuse ca Fiu al lui Dumnezeu (v. Mt 16, 16), chiar el încearcă să-L abată pe Isus de la planul "nebunesc" pe care tocmai li-l anunțase. Isus îl mustră cu un cuvânt foarte greu: Vade retro, Satana! (Mt 16, 23). Acest război împotriva crucii este o bună ocazie de examinare a conștiinței: pentru mine ce este crucea? Cine este Cel Răstignit?

Dacă crucea ar fi doar un simbol cultural, propusa eliminare a ei n-ar isca o reacție atât de vie. Crucea dă sens suferinței, pentru că Isus a suferit pentru noi, și anticipă Învierea: "Crucii Tale ne-chinăm, Cristoase, și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim!"

Petru a descoperit în cruce poarta de mântuire a oamenilor, inclusă din veșnicie în planul lui Dumnezeu. El însuși, pe urmele lui Isus, va muri răstignit. Crucea este singurul instrument prin care Isus ne-a câștigat adevărata libertate, eliberându-ne din singura sclavie adevărată, cea a păcatului (Rom 6, 16-18; 8, 2). Să nu ne temem de cruce, căci ea este garanția victoriei noastre: In hoc signo vinces!

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire