pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Minciuna dăunează grav sănătății
- 9 noiembrie 2009 -

"Eu am o colegă mitomană. Nu am înțeles niciodată de ce simte nevoia să mintă, să scornească povești, să inventeze fel și fel de scenarii, să fabuleze. O privesc când mă minte în față și realizez că și ea crede în ceea ce spune. Și nu spune doar minciuni sociale, ci minciuni care nu-și au rostul. Inventează povești, pornind de la fapte reale, de dragul de a le inventa. Cred că are o plăcere sadică de a-l induce pe om în eroare. De fapt, devine ea penibilă." "În liceu, aveam o colegă care în fiecare pauză vorbea la mobil. Nouă ni se părea cam dubios: mereu stătea la fereastră și râdea în hohote la telefon. Într-o zi, pe când vorbea ea, o altă colegă o sună și... surpriză... îi sună telefonul la ureche. Acum vreun an, m-am întâlnit cu ea și mi-a povestit cât de bine e la facultate. Facultatea ei e cea mai grea dintre toate, are foarte mult de învățat, însă e oarecum nemulțumită pentru că nici un profesor nu o lasă să participe la seminarii, toți știind cât de deșteaptă e ea. Majoritatea profesorilor i-a spus că nici nu mai trebuie să vină la facultate, că oricum știe materia. În liceu, abia trecea clasa."

Am redat mai sus câteva ilustrații referitoare la minciună, găsite în spațiul virtual. Dacă mi-ar da voie subiectul, aș spune că cele două povestiri sunt cazuri inofensive, comparativ cu tragediile lumii noastre, produse de minciună. Să ne gândim doar la adolescenții care își mint părinții că sunt la colegii faimoase, iar cu sumele obținute în urma neadevărului își cumpără droguri. Apoi, să-i luăm în calcul pe binevoitorii care se angajează să se îngrijească de bătrâni, punându-i să semneze acte care-i lasă în stradă. Să nu-i uităm pe cei care se căsătoresc și descoperă cu uimire că prietenii calzi de ieri au fost doar actori desăvârșiți, astăzi încheindu-și rolul. Ca să nu mai vorbesc de liderii proeminenți religioși, psihopați, care propovăduiesc un Rai al desfătărilor carnale pentru toți cei care se îmbracă în muniție, curmând viețile altora, împreună cu ale lor.

De ce minte omul? Se pare că minciuna premeditată îl face să se simtă sigur pe el însuși și mulțumit cu propria persoană. Abilitățile sale nu îi conferă acea forță care să-l ducă pe culmile afirmării. În urma celor povestite de el, ascultătorii îl consideră eroul care ar dori să fie chiar el, în viața de zi cu zi. Într-o primă fază, mitomanul este conștient de minciunile sale, după care nu mai face distincția între adevăr și minciună. În această a doua etapă, cel care minte are "fracturată" o bună parte din funcționarea lui social-umană: rudele se retrag, prietenii se îndepărtează, el rămâne singur cu minciunile lui. Sfântul Augustin grupează minciunile în opt categorii, în ordinea descrescătoare a severității lor: minciuni din texte religioase, minciuni care rănesc pe toți și nu servesc nimănui, minciuni care rănesc pe toți și servesc cuiva, minciuni spuse pentru plăcerea de a minți, minciuni spuse pentru "a mulțumi pe alții într-o manieră elegantă", minciuni care nu rănesc pe nimeni și servesc cuiva, minciuni care nu rănesc pe nimeni și salvează viața cuiva, minciuni care nu rănesc pe nimeni și salvează "puritatea" cuiva. Nu la ultimele categorii vreau să mă refer, ci la primele, cu care noi avem cel mai mult de furcă.

Cum vede Dumnezeu minciuna? Faptele Apostolilor ne prezintă o relatare cutremurătoare. Anania și Safira, doi dintre primii creștini, vrând să arate cât de dăruiți sunt ei lucrării Domnului, au vândut un ogor, au oprit o parte din banii primiți, au adus cealaltă parte apostolilor, mințind slujitorii lui Dumnezeu cu privire la suma obținută. Sfântul Petru, plin de Duhul Sfânt, a cunoscut neadevărul lor, i-a mustrat, ei s-au umplut de frică și au murit pe loc (Fapte 4,32-5,12). Nimeni nu i-a obligat să acorde ajutor financiar comunității ecleziale. Ei s-au oferit, iar minciuna lor a avut un scop clar: acela de a fi bine văzuți de Biserică.

Cândva, Pilat din Pont I-a pus Mântuitorului o întrebare: "Ce este adevărul?" Isus a tăcut. Pilat nici nu a mai așteptat răspunsul, el însuși necrezând în adevăr. "Fiecare are adevărul lui", "adevărul e relativ", "adevărul e o convenție socială" - iată maxime pe care le-a crezut Pilat și le cred oamenii astăzi, deopotrivă. Întrebarea era pusă greșit. "Cine este adevărul?", ar fi trebuit el să întrebe. Căci noutatea învățăturii lui Cristos este aceea că Adevărul este o Persoană, Adevărul este chiar El, El, "Calea, Adevărul și Viața" (Ioan 14, 6). Pe când minciuna întâi trece prin minte, apoi se așează în ea, întâi îți deschide calea spre inima oamenilor, după care o închide iremediabil, întâi farmecă, apoi dezgustă, aparent și efemer te scapă din necaz, după care te aruncă într-unul mai mare, adevărul te face liber. Liber față de Dumnezeu și față de oameni, liber chiar față de tine, căci, până la urmă, de multe se poate feri un om, de Cristos și de conștiința lui niciodată.

Preaiubiților, haideți să spunem aproapelui nostru adevărul! Să avem curajul să ne arătăm oamenilor așa cum suntem, liberi de teama că nu ne-ar mai putea iubi! De altfel, ceea ce admiră cei pe care-i mințim, hiperbolizându-ne calitățile, nu este persoana noastră, ci o alta, și oricare dintre noi vrea să fim apreciat pentru cine și ceea ce este. De asemenea, haideți să renunțăm la a face promisiuni fără acoperire celor care depind și cred în noi! Să nu rănim prin minciună! Să nu ne transformăm lăuntrul în groapa de gunoi a mitomaniei noastre! Să nu ne distrugem sănătatea mentală și spirituală practicând minciuna și făcând din ea un mod de viață! Domnul Isus este Adevăr. Noi, care vrem să fim în El, trebuie să trăim și noi cum a trăit Isus. "Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, idolatrii și oricine iubește și practică minciuna" (Apocalips 22, 15). În Fericirea Paradisului sunt toți cei ce au iubit și au trăit Adevărul. Înclinați suntem spre minciună, prin natura noastră căzută, dar, crezându-L și primindu-L pe Domnul Cristos, cursul vieții noastre interioare se va schimba dinspre lanțurile minciunii spre slobozenia adevărului!

"Cristos e Adevăru-ntreg
Și Lui câți se-nchină
Lumină veșnică aleg
Și-n veci vor fi-n lumină"

"Cristos e adevărul" - Maria Bojor

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire