pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Visul întoarcerii în timp
- 2 octombrie 2009 -

"Pașii omului sunt de la Domnul; și cum poate un om
să-și înțeleagă propria cale?" (Proverbe 20, 24)

Într-o dimineață, m-am trezit tare afectat. Visasem că mi se dădea șansa să mă întorc în timp. Îmi revenea sarcina să aleg dacă să o fac sau nu și, în cazul în care răspunsul ar fi fost afirmativ, trebuia să decid asupra momentului din viață la care doresc să revin, pentru a reîncepe să trăiesc de acolo. Nu a fost un vis obișnuit, ci unul care scotea din străfundurile minții gânduri înăbușite, dorințe fără îndrăzneală, scopuri neatinse. Dar, dincolo de implicațiile psihologice și spirituale, a fost, pentru mine, o lecție.

Știți, visul e unul dintre misterele vieții. Sunt multe teorii științifice despre somn, însă toate rămân ipoteze lesne contestabile. Informații înmagazinate în timpul de veghe circulă trunchiat printre neuroni pe jumătate adormiți? Se poate, dar nu-i de ajuns. Suflet desprins de trup, călătorind prin lumi spirituale, întâlnindu-se cu alte suflete pereche? Prea de tot. Înțeleptul Solomon spune că visele se nasc din mulțimea grijilor (Eclesiastul 5, 3a). Apoi, câteva personaje biblice au vise prin care primesc descoperiri deosebite din partea lui Dumnezeu. Sfinții au momente de inspirație similare. Nu vă încurajez însă să vă aventurați pe o pantă eretică a ghidării pe timp de zi după visele de noapte. O hiperreflecție asupra viselor e un act împotriva credinței. Un grup de preoți și de pastori americani, într-o întâlnire în care au dezbătut problema visului profetic, au povestit, pe rând, experiențele lor cu privire la visele proprii. Mulți au spus că, deși au primit, în somn, înștiințări cu privire la viețile lor, niciuna dintre avertismente nu și-a găsit împlinirea. Unul singur a relatat un vis de altă natură: după ce și-a pus internet, a visat că demonii îi spuneau: "până acum n-am reușit să te învingem, acum te putem înfrânge la tine acasă". Oridecâteori era ispitit să acceseze siteuri pornografice, își amintea visul pe care l-a avut și se dădea înapoi. Dumnezeu poate să lucreze și prin vise, dar El ne cere mare grijă în interpretarea lor.

E un deziderat uman să învingi spațiul și timpul, mai ales când ajungi la o anumită vârstă și prevezi că nemiloasa moarte bate la ușă. Sau atunci când îți dai seama că felul în care ți-ai trăit viața e rezultatul firesc al unor alegeri neînțelepte. Când îți moare o persoană dragă și știi că va trebui să trăiești de acum acolo doar cu amintirea ei. Câți nu ne-am dori să mai fim copii, dar cu mintea de acum, ca să beneficiem atât de protecția părinților, cât și de știința greșelilor individuale? La vârsta deciziilor mari, am ști ce să facem. Am hotărî să locuim într-un alt oraș. Nu ne-am căsători cu aceeași persoană; poate am rămâne celibatari o viață întreagă. Ne-am orienta spre o slujbă în alt domeniu. Nu ne-am împrieteni niciodată cu X sau cu Y. Am ocoli ispitirea, durerea și înfrângerea. Dacă un astfel de vis ar fi devenit realitate, nu aș fi dat curs invitației de a mă întoarce în timp. S-ar fi schimbat circumstanțele, dar eu aș fi ales la fel de rău sau de bine, potrivit naturii mele. Pentru că problema principală a mea nu sunt obstacolele existențiale, ci răspunsurile greșite la întrebările pe care viața mi le așterne în drum. E cu putință totuși, pentru mine și pentru dvs., a ne întoarce în timp. La un singur episod din trecut. Iată tabloul: un Om agonizând, în miez de noapte, singur, în vreme ce prietenii Săi dorm nepăsători; o mulțime apropiindu-se; unul care-L vinde cu un sărut; sentințe de moarte pentru El, Domnul Vieții; biciuire, coroană de spini, piroane, crucificare; moarte. De vei avea curajul să te întorci acolo, te vei descoperi în chip tainic țesut în El. Și aici, la Golgota, deși viața se scurge, eternitatea te așteaptă. Consecințele alegerilor nechibzuite devin prilej de binecuvântare. Inocența copilăriei conviețuiește cu înțelepciunea. Orice decizie importantă e luată ușor. Relațiile cu semenii sunt în adevăr și în iubire. Iar slujba e o veșnică, fericită și neobosită jertfă. Să ne întoarcem la Isus cel Răstignit! De la cruce încolo, nimic nu va mai fi decât spre bucurie, și încă veșnică bucurie.

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire