pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Cântarea Cântărilor
- 25 august 2009 -

- imnul iubirii Domnului Isus pentru tine -

"Cântarea Cântărilor este atât de sfântă încât întreaga lume
nu merită ziua în care Cântarea a fost dată Israelului" Rabinul Aqiba

Cineva îmi spunea, oridecâteori făceam referire la această scriere, că nu crede nici o iotă din interpretarea simbolistă a acestei sfinte cărți. "-Cum poți spune că imnul acesta face referire la Isus și la Biserică? Nu vezi toate elementele de senzualitate pe care ea le cuprinde?" Ba da, le văd, dar nu înțeleg două lucruri din acest mod de gândire. Întâi, nu pot pricepe de ce sexualitatea e separată de spiritualitate, chiar considerată impotriva lui Cristos, câtă vreme descrierea acestei pure iubiri din Shir HaShirim e o icoană, în chip pământesc, a unirii mistice dintre Mirele Isus și Mireasa Biserică. "Solemnitatea solemnităților", cum i s-a mai spus acestei cărți, este chiar o invitație la acea sexualitate care devine act de închinare înaintea Domnului, prefigurând intimitatea relației dintre Domnul și Biserică, la vremea împlinirii celor viitoare. Apoi, de ce n-ar folosi Dumnezeu un limbaj binecunoscut nouă, "limbajul slăbiciunii noastre" (Sf. Grigorie de Nissa) pentru a ne dezvălui puterea Cuvântului Său? "Pentru a aprinde inimile noastre de iubirea Sa sacră", afirmă Sfântul Grigore cel Mare, "El merge până acolo încât folosește limbajul iubirii noastre, și, aplecându-Se astfel în cuvinte, înalță înțelegerea noastră; într-adevăr, prin limbajul acestei iubiri învățăm cât de puternic trebuie să ardem de iubirea divină. Dacă Dumnezeu nu ar fi îndrăznit să vorbească în cel mai uman și arzător limbaj al iubirii, am fi avut noi îndrăzneala să credem pasiunea care există în Inima Sa pentru noi?"

Povestea s-ar putea rezuma în câteva idei: Solomon are o vie pe care o încredințează unei familii de arendași, compuse din mamă, doi fii și două fete (Sulamita și sora ei mai mică). Sulamita este un fel de cenușăreasă a familiei, cei doi frați o disprețuiesc. Într-o zi, Solomon vizitează via, deghizat în păstor. El o cucerește pe Sulamita, îi face promisiunea că va reveni și o va lua în căsătorie. Adesea, ea îl visează noaptea, având impresia că e lângă ea. În cele din urmă, Solomon revine, o face mireasa lui, o ia la el, în splendoarea regală.

Naturaliștii văd în această operă doar "erosul care vibrează fără vreo altă cauză decât cea naturală". Interpretând literal, ajungi la aceeași concluzie cu cea trasă de Emile Osty: "cântarea cântărilor celebrează iubirea, iubirea umană și doar iubirea umană". Cunoscând contextul scrierii cărții, analizând cuvintele ei în corelație cu alte cărți ale Sfintei Scripturi, mergi pe urmele sfinților, urci muntele înțelegerii inimii lui Dumnezeu, te întărești în credință, părăsești profanul și pătrunzi mai adânc misterul dragostei pe care Cel Preaînalt ți-o poartă.

Să îndrăznim să descifrăm împreună câteva din cuvintele pe care Dumnezeu le trimite Bisericii pentru ca Biserica să ni le transmită nouă, preaiubiții Fiului Său!

Mă opresc asupra unei prime lecții pe care Domnul vrea să ne-o împărtășească aici: "- Dăruiește-Mi-te și te voi face cu adevărat frumos (frumoasă)!" "- Iubita mea, te asemăn cu o iapă de la carele lui Faraon. Frumoși sunt obrajii tăi, cu șiraguri de mărgăritare, gâtul tău cu lănțișoare de podoabă! Îți vom face șiraguri de aur cu stropituri de argint" (C.C. 1,11). O anumită frumusețe o avem cu toții, prin creație. Purtăm, în adânc, chipul Dumnezeului sublim. Prin păcat însă, ne-am urâțit, frumusețea noastră interioară a rămas acoperită vederii celor mai mulți. Dumnezeu ne invită la redobândirea frumuseții pierdute! Dumnezeu ne cheamă de la o frumusețe naturală la una cerească. "Vedem frumusețea ta, dar Noi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt îți vom reda adevăratul chip regesc, pentru care ai fost creat(ă). Aurul, argintul, însemnele împărătești, adică toată estetica Duhului Sfânt va fi turnată în tine, ca cerul să știe că ești Fiu (Fiică) de Rege". Preaiubiților, eu cred că cei mai frumoși oameni sunt creștinii. Uitați-vă la chipurile schimonosite de nesomn, de adicții de orice fel, de păcate, patimi și poveri nepredate Domnului Isus! Comparați-le cu cele ale creștinilor, într-un ceas de slujbă, în părtășia lor unii cu ceilalți, în suferința lor cea împreună cu Cristos. Acolo sunt aurul și argintul Împăratului Dumnezeu. "Să ne îndrăgostim de Isus al nostru! Să fie El privirea pe care o căutăm dimineața, mângâierea care ne însoțește seara, memoria și tovărășia fiecărei respirații a zilei" - Sfântul Ioan Maria Vianney.

Și iarăși ne spune Cristos: "Fii ca un crin între spini, asemeni Mie, care-ți sunt Iubit!" Ce bine ar fi să spună Domnul despre noi că suntem asemenea Lui: cu un caracter similar și cu o astfel de mireasmă, de la viață spre viață, în pofida mucegaiului și a mirosului morții lumii fără de Dumnezeu. Atunci ne-ar spune Isus: "Ca un crin între spini, așa este iubita mea între fete" (C.C 2,2). Atunci I-am spune și noi Lui: "Ca mărul între copacii pădurii, așa este preaiubitul meu între fii; la umbra lui m-am desfătat și m-am așezat; și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele" (CC. 2,3). Pătrunderea profundă în dimensiunea spirituală, prin convertire, atrage, de la sine, împotrivirea lumii firești. Un preot, întemeietor al unui ordin de renaștere spirituală, le scria celor păstoriți de el: "Până vor fi prigoane, lacrimi și plâns între noi, până vor fi izbeliști și persecuții din partea lumii, să știți, iubiții mei, că Îl aveți în mijlocul vostru pe Isus Cel Răstignit și sunteți cu El. Îndată ce vor trece prigoanele și lacrimile și îndată ce vor veni liniștea și tihna, îndată ce vor veni laudele și aprobările lumii, să șiți, iubiții mei, că L-ați pierdut pe Isus Cel Răstignit. Și ordinul nostru a devenit un ordin de nume și de forme, un ordin mort". Oh, ce rău stăm noi astăzi la a-L mărturisi pe Cristos! Dacă am călca pe urmele primilor creștini, dacă L-am iubi în mod real pe Cristos, dacă ne-ar păsa cu adevărat de oameni , ce înduplecătoare mărturii ale credinței am aduce! Haideți să fim crini în mijlocul spinilor! Să nu ne fie teamă de țepii lor! Când străpungi un crin, abia atunci el e mai parfumat! Persecuția din partea lumii e fericirea creștinilor, nu știți? Fiind așa doar, stânga Lui va fi sub capul nostru și dreapta Lui ne va cuprinde strâns, vom fi cu totul îmbrățișați de mâinile ce au purtat povara lumii (CC. 2,6).

O altă lecție pe care aș vrea să ne-o însușim este aceasta: "Când crezi că M-ai pierdut, caută-Mă și Mă vei găsi!" "În patul meu, nopțile, l-am căutat pe cel pe care-l iubește sufletul meu, l-am căutat, dar nu l-am găsit. Mă voi ridica acum și voi cutreiera cetatea, pe străzi și pe drumuri mari, voi căuta pe cel pe care-l iubește sufletul meu. L-am căutat, dar nu l-am găsit. M-au găsit păzitorii care cutreieră cetatea. 'L-ați văzut pe cel pe care-l iubește sufletul meu? Abia trecusem de ei, că l-am și găsit pe cel pe care-l iubește sufletul meu... ' (CC. 3,1-4a). În Calea creștină, se prea poate ca Preaiubitul nostru să se fi ascuns de noi, fie din pricina păcatului nostru, fie pentru a ne încerca credința și a ne maturiza. Două acțiuni ni se cer: să mergem în căutarea Lui și să le cerem sfatul și ruga mai marilor noștri în Domnul. Noi nu putem trăi viața de credință izolați de păstorii noștri sufletești! Se prea poate ca, imediat după ce-i întrebăm pe ei de Cristos, să-L și găsim pe Cel fără de care al nostru suflet nu are liniște. Important e să nu disperăm: Domnul Isus e cel mai aproape chiar atunci când Îl credem departe de noi! Cu câtă dragoste dorește să mergem după El, cu câtă iubire ne va cuprinde din nou, luminându-ne sufletul cu razele Sale!

Și, în sfârșit, să nu uităm lecția venirii Lui: "Așteaptă-mă, voi veni curând!" E drept, prin Duhul Sfânt, Isus ne e aproape. Și nu doar "aproape", ci e chiar în odaia tainică a lăuntrului nostru. Dar ochii noștri fizici nu-L pot vedea. Simțurile nu discern mereu adierea prezenței Sale. Fericită va fi ziua când cei care I s-au dăruit, au fost disprețuiți mărturisindu-L pe El, L-au căutat și L-au ținut aproape de ei, L-au așteptat cu dor nestins, Îl vor vedea! Să fie așa și cu noi! Să spunem și noi: "Vino repede, preaiubitul meu, și fii ca o gazelă sau ca un pui de cerb pe munții de miresme!" (CC. 8, 14).

Unde suntem noi, preaiubiților? I-am spus vreodată "Da" Domnului Isus? Am avut noi acea întâlnire cu El în care să-I auzim glasul blând și să răspundem chemării Lui? Ne-am lăsat noi zdrobiți, înfrânți, înaintea Lui, ca El să ne readucă pacea, iertarea, bucuria? Am lăsat noi Sfânta Treime să ne modeleze caracterul, prin acceptarea mulțumitoare a pierderilor, a durerilor, a înfrânărilor? Mai suntem noi înscriși în cursa mântuirii, sau am abandonat de mult? Oricum am fi, Cristos ne cheamă iarăși! Nimic nu-i pierdut pentru El! În orice stare am fi, El ne poate mântui. Orice obstacol al vieții se transformă, când suntem în mâna Lui, în prilej de devenire. De suntem într-o fundătură a vieții, Domnul poate deschide o cale, sau ne poate da forța de a ne întoarce în punctul de unde am început să mergem greșit.

Cântarea Cântărilor e scrisă pentru tine! Pentru tine, cel căsătorit, ca să te învețe că iubirea înseamnă curăție, jertfă, dăruire, perseverență. Pentru tine, cel necăsătorit, laic, preot, monah, ca să-ți arate că adevărata iubire vine de la El, Regele, și nici o altă iubire omenească nu te-ar putea împlini precum dragostea Lui! Mai cu seamă pentru tine, cel dedicat lui Cristos în celibat, scriu acum. Ca pe drumul tău înspre El, să nu te lași doborât de singurătate, de remarci prostești ale lumii care caută orice prilej de a te face să te simți inferior ei. Ci așa, în celibat, să prefigurezi, unindu-te cu Domnul, viața veșnică în care oamenii nu vor mai fi bărbat și femeie, nu se vor mai căsători, ci fi-vor cu toții ca îngerii. Sau pentru tine, văduv, bătrân, părăsit de cei în care ai investit atât! Pentru fiecare dintre dvs. și pentru mine, Cântarea Cântărilor rămâne o dovadă a dragostei Domnului Isus dinspre cer înspre noi, dinspre crucea umilinței înspre mândria noastră, dinspre familia Sfintei Treimi înspre solitudinea noastră!

"Și Duhul și Mireasa spun: 'Vino!' Și cine aude să spună: 'Vino!' Și cine însetează să vină; și cine vrea, să ia apa vieții fără plată" Apocalips 22, 17.

"M-ai sedus și eu m-am lăsat,
M-ai cucerit și ai fost mai puternic,
Mai puternic decât mine.
Dar vezi, Doamne,
Acum sunt motiv de râs,
Toată ziua oamenii râd de mine
Pentru că eu m-am îndrăgostit de Tine.

Refren: M-ai fascinat, Isuse,
Și eu m-am lăsat îndrăgostit,
Am luptat contra Ta,
Contra a tot ceea ce simt
Dar ai învins Tu."
Tu me has seducido - Hermana Glenda

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire