pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

De ce?
- 28 iunie 2009 -

Un bun prieten mi-a spus că fata pe care-o iubea (și care spunea că-l iubește) s-a hotărât să pună capăt prieteniei lor. Amândoi mergeau zilnic la biserică, se înțelegeau bine, aveau multe în comun, trecuseră împreună prin bucurii și necazuri și crescuseră împreună - de ce această ruptură? Care e sensul acestei suferințe pentru prietenul meu?

Un coleg de-al meu, tată a opt copii, și-a descoperit de curând un cancer la pancreas. Catolic practicant, ilustru profesor, încă tânăr - oare de ce tocmai el? Cu ce a greșit? Cine va avea grijă de familia lui?

Am văzut zilele trecute un ferpar și m-am cutremurat: fotografia era a unei vecine care abia împlinise patruzeci și patru de ani, mamă a doi copii, pe care o vedeam din când în când la magazin. Ce tragedie! Din nou, nu putem să nu ne întrebăm: de ce?

Lista ar putea continua: câte suferințe, știute și neștiute, mai mari și mai mici, îi apasă și-i sfâșie pe atâția în lumea întreagă! Toate strigă, de când suferința a intrat în lume, în toate limbile pământului: DE CE?

Dar ce răspuns ar putea oare să-l mângâie pe prietenul meu, ori să-i dea speranță și să-l întărească pe colegul meu ori să-i consoleze pe soțul și pe copiii vecinei mele? Suferința și moartea sunt urmări ale păcatului, după cum citim în Geneză (2, 16-17 et sqq.), însă acest răspuns, deși adevărat, nu umple golul din inimi săpat de durere și nu șterge lacrimile.

Cel mai adesea ceea ce căutăm când suferim nu este un răspuns, ci o mângâiere. Dreptul Iov, în suferințele lui extraordinare, spunea: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!" (Iov 1, 21) Oare cum a putut el spune aceste cuvinte după ce și-a pierdut toți copiii, avutul și chiar și sănătatea?

Citim în Evanghelia după Matei: "Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe? Deci, dacă voi, răi cum sunteți, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!" (Mt 7, 9-11)

Iov trăia adânc pătruns de convingerea că tot ceea ce i se întâmplă este din darul Domnului: și ceea ce e bun, și ceea ce ni se pare rău. Și noi afirmăm același lucru când spunem că credem "într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotținătorul, făcătorul cerului și-al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor". Dar oare răspundem și noi tot ca Iov atunci când ne lovește suferința?

Care este numele Domnului pe care Iov îl binecuvântează? Cel pe care Isus ni l-a descoperit când ne-a învățat să I ne adresăm Domnului în rugăciune cu cuvintele "Tatăl nostru". Tatăl, Care ne iubește chiar mai mult decât ne-am putea noi iubi vreodată, Care ne-a chemat la viață din iubire, este cel Care ne va șterge "orice lacrimă. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut" (Apoc 21, 4).

Nu se poate elucida misterul suferinței în câteva alineate. Dar chiar dacă adesea nu înțelegem sensul suferinței care ne apasă, niciodată să nu ne pierdem încrederea că, dacă Dumnezeu, Tatăl nostru, o permite, ea ne este spre bine. Iar când îi vedem pe alții în suferință și disperare să-i mângâiem și să-i încurajăm, iar ei, văzând în noi niște frați adevărați la necaz, se vor putea descoperi fii ai aceluiași Tată.

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire