pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Privirile biruitorului
- 22 iunie 2009 -

Ceea ce-mi place mie la români, în ciuda multor lucruri care-mi displac atât la românul de mine, cât și la confrații mei de aceeași nație, este acel simț al simplității, acea conștiență a neputinței, acea smerenie și sfântă umilință dovedite în toate etapele istoriei noastre tumultoase. Poate și de asta Dumnezeu s-a îndurat de neamul nostru, făcând, după cum spunea unul dintre marii români, ca cerul de deasupra României să fie atât de frumos, sfințit, curățat, înseninat cu sângele martirilor, înmiresmat de rugăciunile sfinților. Și, deși doresc trezirea mea spirituală și, deopotrivă, a neamului românesc, nutrind năzuința unei renașteri duhovnicești reale, vizibile, cred că spusele lui Nicolae Steinhardt: "biruința nu-i obligatorie, obligatorie e lupta" sunt adevărate. Dar ca să lupți, trebuie să crezi în victorie, apoi să-ți reactualizezi constant credința, înveșmântându-ți ființa într-o altă virtute, cea a speranței, totul motivat și animat fiind de iubire.

Din istoria sfinților păstrăm puține episoade ale căderilor lor. Lucru care ne face să asociem ideea de biruință spirituală cu cea de imaculare. Adesea spunem: "am greșit, că doar nu sunt sfânt". Iar când citim despre lepădarea lui Petru, puțin-credincioșia lui Toma, viața de dinainte de Damasc a lui Pavel și multe, multe alte păcate ale preaiubiților noștri sfinți, înainte și chiar după întâlnirea Domnului Isus, ne cutremurăm întâi și ne bucurăm mai apoi, văzând îndurarea lui Dumnezeu și a Lui pricepere de a transforma ale noastre slăbiciuni în pricini de înălțare a Lui în noi. Dar parcă nici un personaj nu mă intrigă mai mult decât împăratul David. Căzut în adulter, apoi ucigaș al soțului celei cu care s-a culcat, lăsând-o însărcinată, David rămâne pentru Domnul "omul după inima Lui". Care să fi fost motivul acestei aprecieri a lui David de către Creator? Ce l-a calificat pe psalmistul nostru scump, după a lui cădere, la o așa mare biruință? În găsirea răspunsurilor, vă invit să mergem pe urmele gândurilor lui David, poposind împreună în psalmul pocăinței - Psalmul 50(51)!

"Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curațește, că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururi." Așa își începe psalmul David! Recunoscându-și păcatul! Regretând că l-a comis! Mărturisindu-l! Cred eu că prima privire a biruitorului credincios este cea sinceră nu mai departe de lăuntrul său. Când te analizezi interior cu onestitate, constați că ai o problemă, păcatul, care trebuie rezolvată.

În al doilea rând, cred eu că trebuie să-ți îndrepți privirea spre Dumnezeu. Oamenii au feluri diferite, adesea eronate, de a-L privi pe El. Unii Îl văd într-un fel fatalist, ca pe un Creator căruia nu-i pasă de creația Sa, ca pe Unul căruia-I plac ura și războiul, ca pe o forță superioară primordială care e depășită de multe situații ce țin de existența umană. Alții consideră că Dumnezeu e bun, îndurător, iubitor și dator să ne ierte nouă toate câte i-am greșit, indiferent de a noastră atitudine față de El. Dar psalmistul Îl vede pe Dumnezeu așa cum este: un Dumnezeu al dreptății și al iubirii. Știe David că El e sfânt, că urăște păcatul, că al Său caracter se opune rebeliunii prin fărădelege: "vei fi drept în hotărârea Ta și fără părtinire în judecata Ta" - vers. 4b. În lumina cunoașterii dreptății Lui, David se vede greșit, păcătos voit, dând curs voluntar și nejustificat naturii sale: "Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut" - vers. 4a. Și abia atunci, când vede măreția divină și nimicnicia proprie, dragostea lui Dumnezeu devine operantă în viața lui. Un creștin biruitor își spală hainele în sângele Mielului, după ce recunoaște că îi sunt murdare. Dumnezeu îi schimbă starea de întristare în bucurie atunci când credinciosul își aduce afectivitatea înaintea Lui. El, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, iartă păcatul doar atunci când e recunoscut și mărturisit. Și, mai presus de toate, crează o inimă nouă atunci când inima aceasta, cu multe infarcturi spirituale, e depusă așa cum e ea, la tronul Său. Între dreptatea divină (judecată) și mântuire (dragoste) stă un singur pas din partea omului: sărăcia-n duh, smerenia.

Dar creștinul biruitor continuă să privească. Își îndreaptă ochii spre semeni. De fapt, Isus e singurul pe care-L poți privi în același timp în care îi privești și pe cei iubiți de El. Iarăși e o capcană aici. Un alt psalmist era să cadă în ea. Asaf - Psalmul 72 (73). Uitându-se la necredincioși, se umple de cârtire, invidie și amărăciune. Ei au toate motivele să fie fericiți: sunt indiferenți la problemele vieții, par scutiți de necazuri, sunt îmbuibați, bârfitori, bine văzuți social, hulitori la adresa Numelui lui Dumnezeu. Unde a greșit Asaf? El i-a privit pe necredincioși înainte de a-L privi pe Dumnezeu. Dar când te uiți la necredincioși prin vederea căpătată de îndreptarea ochilor tăi înspre Dătătorul de lumină, îți dai seama de cât de mult ai tu și de cât de puțin au ei. Realizezi că fericirea nu stă în "ce ai", ci în "pe Cine ai" drept Domn. Constați că nu ziua de azi contează, ci Ziua cea neînserată a Împărăției lui Cristos. Când îți îndrepți privirea spre oameni în felul acesta, după ce îndelung ți-ai admirat Dumnezeul, lași haina judecății semenilor și o îmbraci pe cea a iubirii. O iubire care însuflețește mărturisirea constantă a lui Cristos, Marele nostru Biruitor, "folosind, din când în când, și cuvinte" (Sfântul Francis de Assisi).

Biruitorul privește în el însuși ca să-și vadă nevoia, privește la Domnul Isus pentru a-și găsi puterea, privește la semeni întru împărtășirea Iubirii, Iubire care-I este, mai presus de toate, menirea!

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire