pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Omul, între medicină și creștinism
- 14 ianuarie 2009 -

Până și cei mai devotați adepți ai evoluționismului au recunoscut, într-o formă sau alta, că dincolo de lumea vizibilă a organismului uman, există un teritoriu nevăzut, neexplorat, cu multe enigme și în comuniune continuă cu lumea spirituală. Darwin, părintele evoluționismului, a recunoscut, spre sfârșitul vieții, că a greșit în interpretările lui, că lipsurile din lanțurile genetice nu pot fi explicate nicicând prin "evoluție". Cercurile de interese din jurul noii teorii, care-L excludeau pe Dumnezeu din ecuația creației, au avut grijă să acopere mărturisirea de căință a lui Darwin. Freud, unul dintre cei mai înverșunați agnostici, găsește, prin observațiile sale clinice, că psihicul uman se împarte în trei categorii distincte, în raport cu moralitatea: eul, sinele și Supraeul. În Supraeu, Freud identifică o forță mai presus de cele ale firii, care-l îndreaptă întotdeauna pe om să se analizeze, să se judece, să-și facă procese de conștiință, să-și potolească instinctele și să caute frumosul, adevărul, binele. Nici refuzul mental al morții nu și-l explică agnosticul Freud, declarând plin de mirare: "În inconștient, nimeni nu crede în propria-i moarte!" Nietzsche, filosoful supranumit "Anticristul", întrucât a afirmat despre Dumnezeul creștin că a murit o dată cu răstignirea, spre sfârșitul vieții este cuprins de sentimente de compasiune care-l fac să îngenuncheze și să verse lacrimi fierbinți îndată ce zărește un cal, agresat drastic de al său stăpân. Să existe oare, în fiecare om, chiar și în conștiința celor care neagă public existența divină, un chip și o asemănare cu al său Creator?

Astăzi se știe că omul e ființă tripartită: trup, suflet și duh (spirit). Astăzi se știe că biruința duhului (fie că-l numim Supraeu, fie inteligență emoțională) asupra sufletului aduce cu sine o viață armonioasă, în toate planurile existenței.

Daniel Golemann, în cartea sa de referință, numită "Inteligență emoțională", publică studiul prin care arată că bolnavii cu practică religioasă, indiferent de suferința lor, se însănătoșesc mult mai repede, în comparație cu nepracticanții. Studii multiple încurajează practica religioasă pe parcursul spitalizării, evidențiind mai ales rezultatele pozitive pe care creștinismul le aduce în ameliorarea și tratarea bolilor. Și aceasta pentru că, în Cristos, există soluții pentru orice problemă de sănătate. Stresul excesiv, îngrijorările peste măsură, lipsa vizualizării unui viitor strălucit conduc la tulburări cardiace, ulcer gastric și duodenal, depresie, tulburări de somn, ș.a. Din contră, conștientizarea faptului că Cineva este în controlul vieții stopează neliniștea interioară, conferind calm și încredere de sine, în orice circumstanță a vieții. Anxietatea, după învățătura creștină, dispare pe măsura încrederii în Dumnezeu, a iubirii față de El și față de semeni. Iar dependența de Cristos anihilează orice dependență, din multele care pun stăpânire pe om.

Omul, în ansamblul său tripartit, corp, suflet, duh, este mult mai mult decât ceea ce se vede, ceea ce s-a descoperit până acum și se va descoperi vreodată. El poartă emblema Creatorului Său, tânjește după vindecarea Lui, iubește stăpânirea Lui, așteaptă regenerarea Sa, prin experiența miraculoasă a nașterii din nou, a sfințirii și apoi a restaurării ce se va produce la vederea feței Domnului Cristos și la înnoirea tuturor lucrurilor!

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire