pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Statornicia îngerilor și înaintarea veacurilor
- 4 decembrie 2008 -

Cu puțin timp în urmă, o doamnă depresivă mi-a relatat că îi este greu să-l suporte pe al său soț, un dependent de alcool care i-a făcut viața un calvar. În multiple instanțe, i-a trecut prin minte să-i curme viața celui cu care a împărțit o bună bucată din a sa existență. Femeia era creștină practicantă, evlavioasă, foarte ancorată în spiritual.

Un autor inspirat afirma: "Îmi este ușor să-l iubesc pe cel care este departe de mine, îmi este greu să-mi iubesc vecinul". Alteori, îți e mai facil a-ți iubi vecinul decât pe cel din casa ta. Mântuitorul leagă iubirea aproapelui de dragostea față de propria-ți făptură. "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!" Cum l-ai putea iubi pe cel de lângă tine, când față de Cristosul dinlăuntrul tău nutrești o indiferență indolentă? Cum îl poți iubi pe cel din căminul tău, când în locașul tău interior Cristos e disprețuit, redus la tăcere?

Pe de altă parte, găsirea Domnului Isus, înnoirea minții prin ființarea Lui în noi, nu ne transformă în "desăvârșiți" peste noapte. Cred în sfințire, nu cred însă în perfecțiunea umană, pe pământul căderii. Pentru noi, ființe limitate, cei de lângă sunt mai ușor sau mai greu de iubit. Vorbim despre dragoste mai mult decât iubim, în același mod în care vorbim despre Isus fără a-L cunoaște real, personal, profund.

Ce să facem atunci când nu putem iubi? E o întrebare care m-a frământat o vreme. Până când mi-am amintit că iubirea este, înainte de toate, o poruncă. Și, ca orice poruncă, trebuie împlinită indiferent de simțămintele noastre cu privire la ea. Să începem să iubim cu ale noastre sforțări și vom sfârși iubind prin puterea Duhului Sfânt! Să începem să împlinim porunca iubirii și vom sfârși dobândind cea mai înaltă virtute, "statornicia îngerilor și înaintarea veacurilor" (Sf. Ioan Scărarul), iubirea. Ce alt cadou I-am putea face lui Dumnezeu, care Și-a dat ce-a avut mai scump pentru salvarea noastră, într-o perioadă de Advent?

Să facem din Adventul acesta sărbătoarea dragostei față de Domnul Cristos și față de aproapele nostru! Să aprindem lumini care să risipească întunericul mascat al capătului de istorie:

- să aprindem o lumină pentru cei care n-au văzut niciodată lumina! Lumina aceasta să le slujească drept călăuză spre o viață de lumină eternă!

- să aprindem o lumină pentru cei care nu pot merge! Lumina aceasta să le dea puteri nebănuite de a-și purta ființele pe Calea Vieții Celei fără de sfârșit!

- să aprindem o lumină pentru cei care nu aud! O lumină care să îl conducă pas cu pas spre tărâmul muzicii nepervertite a sfintelor sfere!

- să aprindem o lumină pentru cei care mor fără a ști de Isus! Și, în ceasul cel de pe urmă, să aibă parte de a Lui chemare la o viață de adevărată Lumină!

- să aprindem o lumină pentru cei voit despărțiți de Isus! Lumina Lui să sfarme până și cele mai ferecate inimi!

- să aprindem o lumină pentru cei flămânzi și însetați! Domnul să le fie hrană îndestulătoare și băutură nestricăcioasă!

- să aprindem o lumină pentru cei ce plâng! Diamante cerești să le devină roua din ochi, cu al Lui Cristos zâmbet să le fie întâmpinată zbaterea lăuntrică!

- să aprindem o lumină pentru cei al căror adăpost e frigul! Să le încălzească ființele, să le devină haine și încălțări sfinte!

- să aprindem o lumină pentru văduve și orfani! Cristos să le fie soț și părinte, mângâiere și îndreptare!

- să aprindem o lumină pentru toți cei singuri! Domnul să le fie de-ajuns, acum și-n veșnicie!

- să aprindem o lumină pentru toți cei răniți și stigmatizați întru numele Domnului Isus! În rănile Lui să le fie ascunse rănile, în persecuția Lui să le fie vindecate ponegririle, în moartea Lui să le fie înfrântă moartea!

- să aprindem o lumină pentru cei cu inima zdrobită, cu duhul smerit și sărac! În a Lui inimă Preasfântă să găsească speranța mântuirii!

- să aprindem o lumină pentru cei în război! Pacea Lui să se reverse peste inimile cele îndurerate, mântuirea Lui peste trupurile frânte!

- să aprindem o lumină pentru cei asemenea nouă și pentru cei diferiți de noi! Împreună să ne găsească Ziua cea de pe urmă fiind în El și năzuind la El!

- să aprindem o lumină pentru cei pe care-i apreciem și, mai ales, pentru cei pe care-i criticăm și bârfim! Să ne inspire Logosul a noastră vorbire, ca în ea să nu fie decât mierea iubirii pentru toți oamenii... și atât!

- să aprindem o lumină pentru oameni, indiferent de nație, religie, culoarea pielii, păcat sau virtute!

E sfârșit de istorie... Noaptea aproape a trecut. Dar, cum e încă întuneric, să nu uitați să aprindeți, cu gândul și cu ruga, lumina iubirii! Aprindeți, dacă nu vă cer prea mult, o lumină și pentru mine! Sunt om și nimic din ceea ce-i omenesc nu-mi este străin!

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire