pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Dumnezeu vorbește și prin tăcere
- 9 octombrie 2008 -

Nu știu cum ați fost dvs. în primele clipe post-partum, dar ai mei părinți îmi povestesc că, în ceea ce mă privește, nu am prea știut ce e tăcerea. File multe și noi s-au adăugat în cartea vieții, aducând cu ele o nouă cunoștință (sau, mai degrabă, o mai mare conștiență a necunoștinței mele), nu însă o mai cumpătată vorbire și nici o măsură binecuvântată de sfântă tăcere. Dar, cum potrivit spunea o zicală orientală, "Ne trebuie doi ani să învățăm să vorbim și întreaga viață să învățăm să tăcem."

Prin pervertirea cuvântului, tăcerea devine cadrul întâlnirii cu Negreșitul Cuvântător: o tăcere care se cere la ceas de praznic (Neemia 8.11) sau o tăcere ca simbol al speranței în ajutorul divin (Ps. 36(37), 7, Plângerile lui Ieremia 3, 26). Liturgica romană subliniază atât de frumos importanța tăcerii în cadrul slujbei! Paradoxal, Liturghia Cuvântului conține cuvânt și tăcere. E nevoie de tăcerea noastră pentru ca vorbirea Lui să rezoneze afectiv în noi.

Am căutat câteva citate cu privire la tăcere, adunate în tezaurul înțelepciunii mondiale. Un președinte american afirmă că "e mai bine să taci și să fii luat de prost decât să vorbești și să confirmi că ești"(Abraham Lincoln). Un arab ne învață că "tăcerea e de aur atunci când nu găsești răspunsul cel mai potrivit" (Muhammad Ali). Dar cele mai frumoase lecții despre tăcere ni le dau călugării. Philip Gronig a realizat un film chiar cu titlul acesta: "Marea Tăcere". Filmul este realizat într-o mănăstire cartusiană, printre călugări catolici cu o viață aparte. Între cartusieni este regula că poți vorbi dacă este absolut necesar pentru munca ta. Fiecare călugăr trebuie să vorbească cât mai puțin posibil. Există unele locuri în care nu poți vorbi deloc: în capelă, pe holuri... Există alte locuri în care este indicat să vorbești, de exemplu în grădină. la plimbările de duminică. În principiu, fiecare trebuie să mențină în jurul său o sferă de izolare. De aceea atelierele lor sunt foarte mari. Dacă doi călugări taie legume în bucătărie, sunt la o așa distanță între ei încât practic uită de existența celuilalt. Toată atmosfera îmbie la tăcere.

Desigur, nu suntem cu toții chemați la o astfel de viață de tăcere. Suntem ființe sociale, având în noi dorința adâncă de a relaționa cu ceilalți. Cât de mult bine face un cuvânt potrivit spus pe un ton potrivit, la vreme potrivită! Nu o pledoarie pentru abstinența la a vorbi vreau să susțin! Ci doar o invitație la a ne reanaliza cuvintele și tăcerile noastre. Prea des nu spunem nimic atunci când cel de lângă noi are nevoie de cuvântul nostru. Prea des vorbim ca să rănim mai mult, când ni se cere doar ascultare și balsamul tăcerii noastre. Prea mult discutăm despre urâțenia din ceilalți și prea puțin ne mărturisim urâțenia noastră. Vorbim prea puțin despre victoriile altora și prea mult despre ale noastre biruințe. Și totuși, "ucenicul iubit va iubi tăcerea. Pentru că în tăcere e cel mai mare har și cea mai puțină ispitire"(Traian Dorz).

Cât Îl privește pe Dumnezeu, El continuă neîncetat să vorbească. A vorbit prin prooroci, apoi prin Însuși Cuvântul cel nepervertit, etern și nestricăcios, Isus Cristos. I-a fost prea drag de noi ca să nu coboare Însuși Cuvântul în ale noastre făpturi slabe, prin Duhul Sfânt. Astăzi, vorbește la fel. E prezent în om, în Biserică. Vorbește prin Sfânta Scriptură, prin Sfânta Euharistie, prin rugi și cântări. Vorbește prin orice. Chiar și prin tăcere. Dacă ne sunt sufletele dornice de a asculta glasul Lui, mai mult decât prin "fratele soare" și "sora lună" (Sf. Francisc de Assisi), dacă L-am rugat insistent să nu mai tacă, să ne amintim acum că Dumnezeu vorbește și prin tăcere. "Numai noi, erudiții analfabeți, fără încetare pălăvrăgim" (Jan Twardowski). Ne va potoli mânia cu pacea lui Cristos, ne va ascunde rănile noastre în rănile lui Isus, ne va alunga lacrimile cu zâmbetul Celui Fericit. Va fi lângă noi mereu, cu a Lui vorbire prin Cuvânt și prin Tăcere, până la al nostru ultim cuvânt...

"Doamne Isuse, Întruchiparea Cuvântului Celui Adevărat și de Viață dătător, vorbește-ne iarăși! Prin Cuvânt sau Tăcere, vorbește-ne cum vrei și cât vrei, numai nu ne lăsa fără dumnezeiasca-Ți vorbire! Spune doar un Cuvânt și se vor tămădui sufletele noastre! Și ne iartă nouă greșitele cuvinte, precum și noi iertăm greșelile de felul acesta ale greșiților noștri! Căci Ție Ți se cuvine toată cinstirea, prin a noastră vorbire și, mai cu seamă, prin a noastră solemnă tăcere! Amin."

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire