pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Ioana d'Arc
- 30 mai 2008 -

În 30 mai 1431 murea în Rouen arsă pe rug ca vrăjitoare o tânără de abia nouăsprăzece ani, Ioana d'Arc, care va fi canonizată la aproape o jumătate de mileniu mai târziu, în 1920, de către Papa Benedict al XV-lea.

Viața extraordinară a acestei fete care la șaisprezece ani câștigase în calitate de comandant suprem al armatelor franceze victorii epocale ce vor duce, în cele din urmă, la eliberarea Franței din mâna englezilor, i-a inspirat pe mulți autori și regizori. Este mai puțin cunoscută cartea lui Mark Twain, Personal Recollections of Joan of Arc (Amintiri personale despre Ioana d'Arc), publicată în 1895, despre care autorul însuși scria: "Îmi place Ioana d'Arc cel mai mult dintre toate cărțile mele; și este într-adevăr cea mai bună; nu am nicio îndoială. Și în plus, mi-a furnizat de șapte ori plăcerea pe care mi-a dat-o oricare din celelalte; doisprezece ani de pregătire și doi ani de redactare. Celelalte n-au avut nevoie de nicio pregătire și n-au avut parte de niciuna." Această carte deosebită își așteaptă încă traducătorul.

Dar nu la Mark Twain voi recurge pentru a o evoca pe Ioana d'Arc, ci la... sora ei spirituală, anume la Sfânta Tereza de Lisieux, care în 3 mai 1944 a fost declarată de către Papa Pius al XII-lea co-patroană a Franței, alături de Sfânta Ioana.

Tereza i-a dedicat eroinei două poezii și două piese, un semn de mare prețuire și o dovadă a intuiției profetice a Terezei, care se ruga pentru canonizarea Ioanei cu mult înainte chiar de declararea acesteia ca fericită, survenită abia în 1909.

În prima poezie, Tereza invocă ajutorul Ioanei: "Ia apărarea/ celor fără păzitor/ Păzește candoarea/ În sufletul copiilor" (PN 4, Refr. 3). Această petiție, într-o vreme când copiii sunt amenințați parcă mai mult decât oricând, uneori chiar de către propriii părinți, alteori de către legiuitori care nu dau doi bani pe viața lor, este de mare actualitate.

Tereza însăși va juca rolul eroinei în prima piesă, intitulată "Misiunea Ioanei d'Arc" (1894). Ceea ce o atrăgea pe Tereza în viața Ioanei era candoarea ei de copil, mijloc predilect de a ajunge la Isus: "Și eu vreau să rămân mereu foarte mică, foarte smerită, ca să-i seamăn lui Isus și să fiu vrednică să-Și facă lăcaș în mine..." (RP 1, 12v).

Ioana n-a ezitat să meargă până la moarte, și încă moartea pe rug, din iubire față de Isus. Tereza, înflăcărată de aceeași iubire, exclamă: "Doresc Crucea! Iubesc sacrificiul!/ Cheamă-mă, să sufăr sunt gata cu dor/ Să sufăr de dragul tău îmi pare un deliciu/ Isuse, Preaiubite, pentru tine vreau să mor" (RP 1, 18r).

A doua piesă, din 1895, se numește "Ioana d'Arc împlinindu-și misiunea". Ioana își încurajează astfel un prieten, pe ducele d'Alençon: "În sfârșit, nu se va întâmpla nimic care să nu fi fost prevăzut de Dumnezeu din întreaga veșnicie; acest gând îmi dă mult curaj când visez la viitor" (RP 3, 14r).

Să-i cerem și noi Sfintei Ioana d'Arc să ne încurajeze și să ne întărească în bătăliile la care suntem chemați fiecare, lăsându-L pe Isus, după exemplul ei, să facă cu noi tot ceea ce dorește!

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire