pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Sunt tot cu tine
- 27 martie 2008 -

"Exsurrexi, et adhuc tecum sum. Alleluia!" (Am înviat și sunt tot cu tine - Ps 138, 18b). Cu aceste cuvinte și-a început Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea mesajul de Paști adresat Urbi et Orbi, Romei și lumii întregi.[1] Acest verset este de mare actualitate în acest an când creștinii care urmează calendarul gregorian au sărbătorit deja Învierea, iar cei legați de cel iulian o vor face abia la cinci săptămâni distanță: Isus cel Înviat este mereu cu noi, oriunde ne-am afla în calendarul liturgic.

Suveranul Pontif continuă: "Isus Cristos a murit și înviat pentru toți: El este speranța noastră! Speranța adevărată pentru fiecare făptură omenească. Azi, așa cum a făcut cu ucenicii Săi în Galilea înainte de a Se întoarce la Tatăl, Isus cel Înviat ne trimite și pe noi peste tot ca martori ai speranței în El și ne asigură: Eu sunt cu voi mereu, în toate zilele, până la sfârșitul lumii (v. Mt 28, 20)."

Un preot li se adresa credincioșilor săi spunând: "Ne este frică și rușine că suntem creștini. Duceți-vă la un restaurant McDonald's și, înainte de a mânca, faceți-vă rugăciunea. Oare nu vă uitați cu teamă în stânga și în dreapta, îngrijorați de ce vor zice cei care vă văd?" Sfântul Petru ne cheamă să dăm socoteală oricui ne întreabă despre speranța care e în noi (v. 1 Pe 3, 15), dar prea adesea, vai, ne rușinăm că purtăm același nume cu Cristos. Oare dacă ni s-ar da posibilitatea, adulți fiind, să alegem dacă ne menținem jurământul de la botez, ce am face?

De ce ne este frică și rușine că suntem ai lui Cristos? Pentru că uităm că Isus a rămas în mormânt doar trei zile, iar apoi a înviat, după cum a promis. Dacă ne-am pătrunde de această realitate extraordinară, că Domnul vieții a înviat cu adevărat și este cu noi, nevrednicii, cu unul fiecare dintre noi, în fiecare clipă, până la sfârșitul lumii, de ce și de cine ne-am mai teme? Oare nu am alerga și noi să le vestim tuturor vestea cea bună?

"Să ne deschidem cu încredere sinceră față de Cristos cel Înviat," ne invită în continuare Sfântul Părinte. Cel Care a trecut prin uși închise (v. Io 20, 26) nu ne forțează ușile sufletelor, ci așteaptă să-I deschidem.

Trupul glorificat al lui Isus păstrează urmele cuielor și ale suliței. Papa mai spune: "Îndreptându-ne privirea sufletului spre rănile glorioase ale trupului Său transfigurat, putem înțelege sensul și valoarea suferinței, putem alina atât de multele răni care continuă să însângereze omenirea chiar și în zilele noastre."

Dacă Îl lăsăm pe Isus cel Înviat să fie cu noi, nu putem să nu fim și noi cu El în frații noștri care suferă de foame, de frig, de batjocură, dar mai ales de lipsă de speranță. Misiunea noastră este mare: Isus cel Care a murit și înviat pentru noi ne cheamă să-L vestim și altora! Să îndrăznim, căci El a biruit lumea (v. Io 16, 33)!

 

Notă

[1] Textul se găsește în limba italiană aici.

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire