pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Lourdes
- 11 februarie 2008 -

Se împlinesc 150 de ani (1858-2008) de la aparițiile Sfintei Fecioare în grota de la Massabielle, în Lourdes, în fața Bernadettei Soubirous (1844-1879). Sanctuarul a devenit faimos în întreaga lume pentru vindecările miraculoase săvârșite acolo. Iată câteva date: în 1908 se înregistrau 3962 de vindecări, iar astăzi Biserica recunoaște ca autentice 67 (1).

Dar nu miracolele doresc să le evoc, ci pe Bernadetta și drumul ei. Adesea ne gândim la la ea ca la fetița de paisprezece ani, cuprinsă de extaz în fața Maicii Domnului, dar uităm că scurta viață a Bernadettei a fost plină de suferință: astmatică de mică, s-a îmbolnăvit de holeră, ca apoi să contracteze tuberculoză osoasă și să moară cu un cancer îngrozitor la genunchi. A trăit în sărăcie cruntă, cu dificultăți în familie greu de închipuit, ca să nu mai punem la socoteală suferințele cu care s-a ales de pe urma aparițiilor. Unde a găsit Bernadetta forța să persevereze în ciuda, ori, mai bine zis, prin aceste teribile încercări? În credință și în iubirea Sfintei Fecioare, care a asigurat-o că nu-i promite fericire în această viață, ci în cea de dincolo.

Perseverența este un element esențial în dinamica aparițiilor: Sfânta Fecioară nu îi vorbește decât la a treia apariție, când o roagă pe Bernadetta să îi facă plăcerea să vină la grotă timp de cinsprezece zile. Fetița poate să bea din izvorașul ieșit din grotă, după cum îi spuse Doamna, abia la a patra încercare. În sfârșit, Maica Domnului se identifică drept Neprihănita Zămislire abia la a șaisprezecea apariție.

Mesajul esențial al aparițiilor este chemarea insistentă la convertire: "Pocăință! Pocăință! Pocăință!" este întreitul apel al Fecioarei, împreună cu rugăciunea pentru păcătoși.

Ce a făcut Bernadetta în cei peste douăzeci de ani cât a mai trăit după apariții? Ea a înțeles că Lourdes nu reprezintă raiul, că misiunea ei acolo s-a încheiat. A intrat în ordinul Surorilor Carității din Nevers, retrăgându-se cu umilință din viața publică în care intrase fără voia ei, pentru a îndeplini, ascunsă de ochii lumii, îndemnul Mariei de a se ruga și de a-și oferi suferințele pentru păcătoși.

Iată un fragment din testamentul Bernadettei, care să ne ajute să ne putem ruga și noi la fel în încercările de care avem fiecare parte:

"Mulțumesc pentru că ai adăpat cu amărăciuni această inimă prea sensibilă pe care mi-ai dat-o. Pentru maica Iosefina (superioara) care mi-a spus că nu sunt bună de nimic, mulțumesc! Pentru sarcasmele maestrei de novice, pentru vocea ei dură, pentru nedreptățile ei, pentru ironiile ei, pentru pâinea umilinței, mulțumesc! Mulțumesc pentru favorul de a fi primit reproșuri, astfel încât surorile să poată spune: «Ce norocoasă sunt că nu sunt Bernadetta!» Mulțumesc că am fost Bernadetta, cea amenințată cu închisoarea pentru că am văzut-o pe Sfânta Fecioară, acea Bernadettă care a fost oaia neagră pentru toată lumea, atât de neînsemnată încât cine o vedea zicea: «Asta e?» Pentru acest trup suferind pe care mi l-ai dat, pentru această boală care mă arde, pentru carnea mea intrată în putrefacție, pentru oasele mele găurite, pentru transpirația, pentru febra, pentru durerile mele surde și ascuțite, mulțumesc, Dumnezeul meu! Pentru acest suflet pe care mi l-ai dat, pentru pustiul și uscăciunea interioară, pentru noaptea pe care mi-ai trimis-o și pentru luminile tale, pentru tăcerea ta, pentru tot ce mi-ai dat, pentru tot ce nu mi-ai dat, îți mulțumesc, Isuse!"

(1) Pentru aceste date și multe altele, se poate consulta pagina internet: www.lourdes-france.com.

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire