pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Lecție de ecumenism?
- 29 ianuarie 2004 -

Într-un sat sunt două comunități aproximativ egale: una romano-catolică și una ortodoxă. Preoții celor două comunități (părintele Anton - catolic și părintele Dumitru - ortodox) sunt foarte buni prieteni și colaborează frumos. Într-o seară, în timpul săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor, au organizat o celebrare ecumenică în biserica catolică. Dar au vrut să o regizeze într-un mod aparte, pentru ca lumea să înțeleagă cât mai bine.

Părintele Dumitru îl întreabă pe cel catolic: "În seara aceasta nu ai putea să folosești ca veșmânt liturgic numai stola? E obligatorie la voi și cota albă?" "Nu e obligatorie. Pot să vin doar cu stola. Dar ce ai de gând să faci?" întrebă părintele Anton. "Eu vreau să vin doar cu patrafir, și mi-ar plăcea ca lumea să ne vadă de această dată în veșminte asemănătoare." Ideea a plăcut și s-au prezentat ambii cu sutane negre și doar cu stolă și patrafir.

Ce a urmat după aceea?

Ambii au venit la celebrare, în fața mulțimii, purtând câte un sac în spate. Au întrebat mulțimea: "Știți ce avem noi în acești saci?" Tăcere. Nimeni nu putea să-și închipuie ce poartă preoții în acei saci mari.

Primul, părintele Anton, rupe tăcerea și spune:
- Eu port în acest sac al meu toate valorile și comorile credinței noastre catolice, tot ce ne este mai drag și mai scump sufletului nostru.
- Și eu am același lucru: tot ce cred, tot ce aparține credinței noastre ortodoxe, tot ce am primit de la strămoșii mei. Și continuă: Părinte Antoane, scoate și arată ce ai acolo!

Părintele Anton scoate cartea Bibliei și spune:
- Am aici Cartea sfântă, Cuvântul lui Dumnezeu, care este un cuvânt viu și mântuitor.
- Și eu am aici aceeași Biblie, spune părintele Dumitru, scoțând din sacul lui cartea.
- Mai am aici o cruce, continuă preotul catolic, scoțând din sac un crucifix.
- Și eu am aici o cruce, răspunde părintele Dumitru, arătând lumii o cruce foarte frumos pictată.
- Noi o mai avem pe Maria ca mamă, și scoate din sac o icoană minunată a Maicii Domnului.
- Și noi o avem pe Măicuța Domnului, și arată lumii o icoană aurită.
- Noi avem sfânta preoție, arătând stola de pe umeri.
- Și noi avem taina preoției, arătând frumosu-i patrafir care-i înconjura gâtul.
- Noi avem darul episcopatului, pe care nu-l au protestanții, spune preotul catolic arătând lumii o mitră episcopală.
- Și noi avem pe episcopi ca urmași ai apostolilor, zice părintele Dumitru, ridicând în mâini o splendidă coroană episcopală cu pietre prețioase.
- Noi avem frumoasa învățătură a Sfinților Părinți. Și arată lumii o carte a Sfântului Augustin.
- Și noi îi avem la mare cinste pe Sfinții Părinți. Chiar celebrăm liturghia lor: a Sfântului Vasile și a Sfântului Ioan Gură de Aur. Și arată lumii o carte a Sfântului Ciril.
- Noi avem Marea Taină a Liturghiei și a împărtășaniei, spune părintele catolic scoțând din sac un Potir.
- Și noi avem Sfânta Liturghie de care aminteam mai degrabă. Și arată și el un potir.
- Noi cinstim Sfântul Mormânt al Domnului, continuă preotul catolic, scoțând din sac o imagine de la Ierusalim.
- Dar la Sfântul Mormânt oare nu stau de pază împreună preoți catolici și ortodocși? întreabă retoric preotul Dumitru, arătând și el imaginea aceluiași mormânt.
- Dar noi avem ca legătură cu Dumnezeu rugăciunea, și scoate din sac o carte de rugăciuni.
- Rugăciunea este și la noi la mare cinste, și scoate și preotul Dumitru o cărțulie.
- La noi mai este și cinstirea sfinților și a sfintelor relicve. Anul acesta vor veni la noi osemintele Sfântului Anton de Padova. Și arată lumii o carte cu rugăciuni către Sfântul Anton.
- Sfinții sunt și la noi la mare cinste. Mergeți la Mitropolie la Iași și veți vedea trupul Preacuvioasei Paraschiva. Și arată lumii Acatistul Sfintei Paraschiva.

Și această demonstrație a continuat. Au mai scos din sacii lor: textul Crezului, o cifra mare de carton care reprezenta cele șapte sacramente (taine), un ceaslov și un breviar, câte o lumânare ca obiect de cult la diferite celebrări.
- Se vede, fraților, că tot ceea ce avem noi e identic, e exact la fel.
- Așa observ și eu, zice părintele Dumitru. Și atunci de ce oare nu suntem noi ca frații împreună?
- Dar nu vezi, părinte Dumitru, că sacii noștri încă nu s-au golit?
- Da, văd, dar ce mai avem noi în saci, nu cred că trebuie să scoatem afară. Ne-ar durea inima și sufletul!
- Cam așa e...

Și celebrarea a continuat cu bucuria întâlnirii, dar și cu durerea că vor rămâne mai departe separați... Oare până când?

(despre ce a mai rămas în saci vom vedea în reflecția de săptămâna viitoare)

pr. Iosif Dorcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire