pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Chipuri
- 4 octombrie 2007 -

Am văzut odată un chip al lui Isus care, de la o anumită distanță, părea realizat în tehnică pointilistă, din foarte multe puncte de diferite culori. Când m-am apropiat însă, am văzut că "punctele" erau tot atâtea chipuri de oameni.

Era vorba doar de o inspirată "găselniță" de artist ori autorul surprindea un adevăr? Suntem într-adevăr, fiecare și împreună, chipul lui Isus? Probabil cel mai potrivit pasaj evanghelic pe care-l putem invoca este cel în care Isus Însuși ne spune: "Voi rugați-vă așadar așa: Tatăl nostru..." (Mt 6, 9-15). Mântuitorul ne învață aici trei lucruri: că Dumnezeu ne este Tată, că Isus ne este Frate, iar odată cu El, că toți oamenii ne sunt frați. Desigur, noi suntem filii in Filio ("fii în Fiul"), adică fii adoptivi, restabiliți în iubirea Tatălui prin jertfa pe cruce a Celui născut din Tatăl.

Iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele sunt strâns legate, cum ne amintește Sf. Ioan: "Noi iubim pentru că El ne-a iubit pe noi primul. Dacă cineva ar spune, «Îl iubesc pe Dumnezeu» și pe fratele său îl urăște, este un mincinos; căci cel care nu-l iubește pe fratele său pe care îl vede, pe Dumnezeu pe Care nu-L vede nu-L poate iubi"(1 Io 4, 19-20).

Dacă iubirea față de Dumnezeu pare să nu ne ridice prea mari greutăți, în schimb cea față de aproapele ne pare uneori imposibilă. De ce? Poate pentru că uităm de prima parte a textului Sf. Ioan. Iubirea este în noi doar un răspuns, nu o inițiativă. Noi putem iubi pentru că suntem iubiți. Departe de a ne depersonaliza, acest adevăr este eliberator: Isus este măsura și modelul iubirii noastre, nu noi; fără El, nu putem face nimic, dar în El putem face totul (v. Io 15).

C. S. Lewis surprinde în "Cele patru iubiri" (The Four Loves, 1960) un aspect deosebit care leagă iubirea de Dumnezeu și de aproapele: "Am fost făcuți pentru Dumnezeu. Doar fiind într-un fel ca El, doar fiind o manifestare a frumuseții, a tandreții iubitoare, a înțelepciunii ori bunătății Lui, ne-a trezit orice Iubită (Iubit) iubirea." Uneori ni se pare că Dumnezeu este în competiție cu cei pe care-i iubim și uităm că tot ce suntem și ce avem, în mod special logodnicul ori logodnica, soțul ori soția, sunt daruri încredințate nouă din partea lui Dumnezeu, expresie a iubirii Lui.

Același autor englez scria cu îndrăzneală în "Povara măreției" (The Weight of Glory, 1942): "Alături de Preasfântul Sacrament Însuși, aproapele tău este cel mai sfânt obiect care se prezintă simțurilor tale." Exagera oare Lewis?

Nu, pentru că Învățătorul lui Lewis și al nostru ne spusese acum mai bine de două milenii: "Atât timp cât ați făcut-o unuia dintre acești frați mai mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut" (Mt 25, 40). Oare cum s-ar schimba viața mea dacă aș conștientiza că deja astăzi am văzut chipul lui Isus în sora care m-a enervat ori în străinul căruia i-am zâmbit...?

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire