pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Nație de câr-cotași
- 12 iulie 2007 -

E o emisiune tv unde nu e bine să ajungi! Se numește "Cârcotașii". Dacă ești persoană publică, moderator mass-media sau simplu cetățean prins pe stradă de echipa "cârcotașilor" te-ai ars! Arsura e de grad mare, doare tare, dă complicații și ține mult! Ce fac așa-zișii cârcotași? Pândesc orice slăbiciune a ta. Într-un moment de vulnerabilitate, te-au și "vânat". Îți mai scapă câte o greșeală gramaticală, te bâlbâi puțin când vorbești în fața ecranului, nu ști care e capitala României sau pe ce lume trăiești, apari în emisiunea lor. Și râde o țară întreagă de tine!

Să fie numai "cârcotașii" consacrați cârcotași? Eu cred că e o caracteristică de neam. Nu ne caracterizează pe noi, ca și români, cârcoteala? Nu suntem noi mai mereu puși pe ceartă, veșnic nemulțumiți, șicanatori, gâlcevitori, câr-ciogari?

Nu zic că mă identific întru totul nației, dar hai să încep cu un exemplu din viața mea. E Vinerea Mare. Suntem în biserică. Lângă mine e așezat un prieten, student la teologie. Preotul vorbește despre strigătul Domnului Isus către Tatăl din apogeul crucificării. " Și în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eloi, Eloi, lama sabactani" care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" Marcu 15.34. Predica e construită pe seama acestui verset, interpretat de predicator ca fiind o părăsire reală, plină de tragism, o rupere a Sfintei Treimi. De fapt, acest pasaj a stârnit mari controverse teologice, în special între patristică și teologia luterană. Așa că, incitați de subiect, am început să ne scriem mesaje pe o agendă care circula de la unul la altul, în timpul predicii. "Nu a fost o schismă ontologică a Sfintei Treimi, ci doar împlinirea unei profeții", ca să furnizez doar o remarcă a inteligentului și studiosului meu prieten. Și am luat noi spusele preotului și le-am întors pe o parte și pe alta, că nu ne mai amintim nimic altceva din tot mesajul. Un alt exemplu. Uit să pun niște ghilimele într-o frază scrisă pe un pliant al Bisericii. O doamnă cu valeități teologice vine revoltată spre mine, cu pliantul tot corectat cu roșu. E plină de vervă. Nu știe că eu am scris paragraful acela. O exprimare stângace schimbă înțelesul unei fraze. Ce m-a surprins însă e faptul că doamna nu a găsit nimic bun în articolul cu pricina. Nu s-a oprit decât la fraza formulată eronat și nimic din ceea ce era scris bine nu i-a impresionat nici mintea, nici pixul cu pastă roșie. Așa cum noi am pierdut din predica aceea toată frumusețea mesajului, focalizându-ne asupra punctelor discutabile și care, până la urmă, nu ne influențau cu nimic viața practică de credință.

Deși incultura mă împiedică să discut cumva pe baza fenomenului politic românesc, am fost uimit să constat că s-a scris în câteva ziare străine despre președintele țării în termeni admirativi, în timp ce mass-media românească rar a găsit altceva decât motive de critică. De asemenea, aceeași surpriză ne-a revelat-o și pastorul Richard Wurmbrand, despre care occidentalii au scris atât de mult și de frumos, în timp ce în România, în afară de protestantism și de câțiva intelectuali plecați pe dincolo, nimeni nu știe nimic. Occidentalii cunosc mai multe lucruri despre Nadia, gimnasta noastră dragă, decât noi, românii. Marile firme și spitale ale lumii știu că românul e om inteligent și merită să fie bine plătit. Noi, românii, știm doar să tăiem craca celor care au potențial să se ridice deasupra mediocrității - sau deasupra noastră.

La un post de radio ortodox, un preot era tare deranjat de faptul că baptiștii au preluat o serie din cântările compuse de autori ortodocși și le folosesc în slujba religioasă. Se gândea dacă e vreo formă prin care Biserica Baptistă să fie dată în judecată... Pornind de la același raționament (i)logic, Biserica Catolică ar trebui să dea în judecată Biserica Ortodoxă pentru tot patrimoniul catolic luat cu sine o dată cu schisma. Evreii ar trebui să ne dea în judecată pe noi, toți creștinii, pentru Vechiul Testament. În altă sferă, părinții ar trebui să ceară în instanță copiilor despăgubiri pentru educația dăruită lor. De fapt, toate lucrurile bune și frumoase vin din Cristos și numai din El. Valorile umanității își au obârșia în Domnul. Și Cristos este universal. Nu este numai pentru mine, "sfântul drept în credință", e și pentru păcătosul de lângă apartamentul meu. Nu e doar pentru cel cu revelația specială a morții și învierii Sale, ci Domnul Isus e și pentru cel care vede creația și își dă seama că există un Dumnezeu măreț în spatele ei, deși nimeni nu i-a spus vreodată cine este El. Biserica nu e a oamenilor, ci a lui Cristos. Despărțită de El nu este nimic... Și, atâta vreme cât ea este a lui Cristos, va purta spre lume mesajul harului, a gratuității iertării și iubirii. Biserica Domnului nu Îl vinde pe Cristos, nu Îl posedă pe Cristos ca pe o valoare proprie, care trebuie revendicată ostentativ, la tribunal, oridecâteori e preluată de alții. Isus este realitatea supraconfesională, Sursa Bisericii, nu produsul și proprietatea ei.

La una din întâlnirile ecumenice sibiene, o doamnă a pus preotului greco-catolic întrebarea: "Îmi place să citesc mult mistică bizantină. De ce sunt însă atât de multe lucruri dure spuse de ortodocși împotriva noastră, a catolicilor?" Preotul a dat un răspuns inspirat: "Așa suntem noi românii! Nu avem respect unii față de alții." Cam așa e. Discutam cu un american despre diferențele culturale. "Mi-a venit să plâng atunci când am văzut că statuia eroilor din centrul Sibiului a fost înlocuită de o fântână arteziană. De ce s-a întâmplat asta?", m-a întrebat. Pentru că noi nu avem respect pentru om. Tragem o boceală pe cinste la înmormântare, multiple comemorări după și gata.

Să înlocuim "câr-coteala" cu încurajare! Ca să putem încuraja, ne trebuie însă acea identificare cu Isus în smerenie: Filipeni 2. Omul Isus nu a crezut ca un lucru ce i se cuvenea să se arate deopotrivă cu Dumnezeu, deși era Dumnezeu și Om, în egală măsură, ci S-a supus voinței Tatălui, dăruindu-Se lumii întregi. Cârcoteala se încarcă prin mândrie. Acumulatorul încurajării este smerenia.

În afara smereniei, încurajarea se numește "lingușeală". Mulți români, neobișnuiți cu încurajările, reacționează ciudat la remarcile pozitive ale celor din jur, confundând "spunerea de bine" cu "interesul ascuns în spatele vorbelor frumoase". Să nu ne împiedice atitudinea nepotrivită a unora să încurajăm! Ci mai cu seamă să o facem! Până când cei din jur vor învăța să sesizeze diferențele, vor aprecia onestitatea intențiilor noastre și ne vor urma exemplul!

O altă problemă de care trebuie să ținem cont atunci când vorbim de reversul cârcotelii, este că încurajarea dărâmă ierarhiile. Nu avem regi, dar numai noi știm cât de puternice sunt ierarhiile pe teritoriul țării noastre! Pe fondul acesta al inegalității de percepție socială a românului, suntem obișnuiți să primim încurajare doar de la cel mai sus situat decât noi, pe scala valorilor sociale. De pildă, un enoriaș așteaptă întotdeauna o vorbă de îmbărbătare de la păstorul sufletesc. De ce nu ar fi valabilă și situația inversă? Să nu fie preotul om cu nevoie de îmbărbătare ca și mine? Aseară am surprins câteva minute plăcute dintr-un film. Fiind un film cu subiect psihiatric, nu l-am urmărit până la capăt, căci mi-ar fi trezit în mine pasiunea spre acest frumos domeniu care nu a fost să fie profesia mea. Personajul central era un medic psihiatru, un om cu totul aparte. În cabinetul său se sinucide unul din pacienți. Psihiatrul intră în depresie. Pe când își rumegă agonia, într-o dezinserție familială firească acestei conjuncturi, fiul său, adolescent, se apropie de canapeaua sa și îi spune: "Tată, eu sunt fiul tău și te iubesc." "Ești bine, fiule?"."Da, tată, nu iau droguri, nu beau, nu am gânduri suicidale și nu sufăr de mania persecuției... Vreau doar să-ți spun cât de deosebit ești și ce mult îmi place felul în care te implici în viețile oamenilor - deși cred că uneori te dăruiești prea mult". Frumos, nu? Noi nu avem cultura aceasta a încurajării care dărâmă ierarhiile! Dar începutul schimbării începe o dată cu momentul conștientizării deficienței. Să dea Domnul să ne umplem de copii care își privesc părinții ca pe niște prieteni și nu drept principalii sponsori, de pacienți care să ofere remedii pentru suflet medicilor distimici, de laici care să umple potirele din cer cu rugăciuni pentru Episcopii lor, de funcționari care să fie aproape de șefii lor, întotdeauna dezinteresat și în spiritul supunerii.

Într-o biserică era o doamnă care avea mereu un cuvânt de îmbărbătare pentru toți. Mulți preoți se perindau pe acolo. După fiecare slujbă, "frații cârcotași" o întrebau: "Și de data asta ți-a plăcut?" Răspunsul ei rămânea afirmativ. Într-o zi, la amvon apare un predicator al cărui mesaj este catastrofal. "Cârcotașii se apropie de ea, convinși că de data asta trebuie să-și lase obiceiul de a vorbi de bine și să le urmeze exemplul. "Hei, ce zici acum?", întreabă ei. "Paragraful biblic din care a predicat a fost așa de frumos!", răspunde ea.

Să renunțăm la cârrrrâââââiiiireea noastră națională și să ne îmbrăcăm cu încurajare! Să ieșim de sub steagul mândriei, îmbrăcând hainele smereniei! Ante-mergător ne este Domnul Isus! Și împlinitor în noi tot El ne este!

 

"Doamne Isuse, model de dedicare și smerenie, încurajarea noastră când sufletul ne este doborât, tăria noastră când ne biruie slăbiciunea firii, dezbracă-ne de mândrie și ne învelește în umilință! Căci de este ceva frumos în noi, de la Tine este! Și nimic cu care să ne putem făli nu avem, în afară de crucea Ta! Învață-ne să îi privim pe semenii noștri, oricât de diferiți ar fi de noi prin gândire, fel de viețuire, religie cu ochii înnoiți prin sângele Tău! Contemplă sufletul meu neîncetat smerenia Ta și va fi departe de distructiva cârcoteală! Adorare Ție, resursă sfântă a schimbării mele lăuntrice, întru asemănarea cu Tine!"

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire