pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Bucurați-vă!
- 26 aprilie 2007 -

"Dar iată că le-a întâmpinat Isus, și le-a zis: «Bucurați-vă!» Ele, apropiindu-se, I-au cuprins picioarele, și I s-au închinat" (Mt 28, 9). Ce bucurie pe femeile purtătoare de mir, după întâlnirea cu îngerul, să-L întâlnească pe Isus Însuși Cel înviat! Isus le arată Mariei Magdalena și celeilalte Marii o atenție deosebită, arătându-li-Se lor mai întâi și făcându-le pe ele primii mesageri ai învierii și nu pe Petru ori pe Ioan. El le răsplătește astfel iubirea fără preget, care le-a făcut să-L urmeze până pe Golgota și, a treia zi, să-L caute în mormânt. Mironosițele nu s-au dus la mormânt pentru că nu credeau în promisiunea lui Isus de a învia, ci pentru că iubirea lor față de El le-a mânat în zori de zi acolo unde-L lăsaseră, o iubire care nu se împiedică de gândul la soldați ori la piatra de pe mormânt, o iubire care se arată în fapte de iubire.

Isus nu mai adresează această formulă de salut nici unei alte femei. Doar îngerul Gabriel o salută astfel pe Fecioara din Nazaret (v. Lc 1, 28). În ambele situații, femeilor, toate numite Maria, li se încredințează un mesaj foarte important - vestirea Învierii ori Buna Vestire -, urmat imediat de o încurajare: "Nu te teme" (Lc 1, 30), "nu vă temeți" (Mt 28, 10).

Cât de mult ne bucurăm de Înviere? Creștinismul s-a răspândit prin mărturia curajoasă și ferventă a martorilor Învierii și este dovada cea mai puternică a adevărului Învierii, cum spune Sf. Toma din Aquino, căci, dacă Isus nu ar fi înviat cu adevărat, cum ar fi putut apostolii să fie crezuți de atâția oameni, de-a lungul veacurilor? Câți semeni astăzi, văzându-ne bucuria credinței în Isus Cel înviat, ajung și ei să creadă?

Paștile au trecut, dar, până la Înălțare, în ritul bizantin continuă să se cânte troparul Învierii: "Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!" Biserica ne aduce astfel aminte, copleșiți cum suntem din nou de tot felul de griji și probleme, că Isus Însuși a continuat să Se arate timp de patruzeci de zile după Înviere, că nu a fost vorba de o iluzie, ci de un fapt real, de cel mai important eveniment din istorie!

Învierea nu ne înlătură suferințele și greutățile, ci le dă sens. Apostolii au murit moarte de martir, iar urmașii lor la fel, ca de exemplu episcopii catolici morți în închisorile comuniste la aproape două milenii de la Înviere. Cum au reușit să dea această mărturie? Suferința care are înțeles, care ne unește cu Domnul Care a murit pentru noi, se poate duce chiar cu bucurie, pentru că știm că moartea este urmată de înviere.

Cardinalul Iuliu Hossu scria: "Sunt momente când simți ca și când Domnul te-ar strânge mai tare de mână, spunându-ți: Ține-te bine, acum ai bine grijă, vine ceva mai greu, mai rău. «Domnul, tăria noastră și scutierul nostru, de cine ne vom teme? De cine ne vom înfricoșa?» (Ps 26, 1). Cu ajutorul Domnului, de nimica; suntem în bună mână, în bună grijă." [1]

Isus i-a asigurat pe apostoli, când S-a întâlnit cu ei: "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul timpului" (Mt 28, 20). Cine ne va putea lua această bucurie? Cum să nu o vestim și altora?

[1] Credința noastră este viața noastră. Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu, ed. îngr. de Pr. S. A. Prunduș, OSBM (Cluj-Napoca: Viața Creștină, 2003), 439-440.

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire