pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Sunt oare o persoană pozitivă?
- 15 martie 2007 -

Îmi pare că a trecut mult timp de atunci, dar nu e așa. Mă trezeam în zori pentru a merge la stagii. Fiind o persoană vesperală, eram cam morocănos dimineața. Dintr-un bloc alăturat cobora colega mea, X, cu care aveam "privilegiul" să parcurg drumul spre spital. O așteptam mai mereu câteva minute, până își făcea apariția. Apoi, după ce-mi arunca un zâmbet "stresat", porneam la drum. Vorbea repede, ascuțit și mult. Îmi relata toate temerile ei. Era îngrijorată de orele care vor urma: "Dacă mă ascultă?", "Dacă mă fac de râs în fața pacientului?", "Tu ai citit?", "Dar ai înțeles ce ai citit?" Apoi, își exprima temerile cu privire la viitorul apropiat: "Dacă nu-mi iau examenele?", "Dacă mă dau la sat?", "Dacă voi fi șomeră?" Rapid, cu cât înaintam, cu atât se deschidea mai mult înaintea mea panorama îngrijorărilor ei. Din domeniul profesional, mintea ei făcea o permutare la aspectele afectiv, familial, național, global. Ajungeam la destinație încărcat de gândurile ei negative. De curând, am revăzut o cunoștință comună. Se ținea cu mâinile de cap. "Ce s-a întâmplat?", o întreb. "M-am întâlnit cu X într-un magazin. Zece minute am stat de vorbă, dar sunt epuizată psihic".

Cunoașteți astfel de oameni? Cred că sunt mai mulți decât ne dăm seama. Vorbesc mult despre ei. Pun întrebări, dar nu așteaptă răspunsuri sau nu țin cont de ele. Totul îi supără: miorlăitul motanului vecinului, razele soarelui ce inundă camera într-un spectacol de culoare, mutra partenerului de viață, felul în care sunt așezate produsele în magazin și aditivii alimentari, mersul trenurilor, efectul de seră, politica lui Bush. Dacă îi întrebi ce e frumos în viețile lor, găsesc cu greu câteva lucruri pozitive, lucruri cărora le identifică în scurt timp cusururi.

În contrast, Daniel Goldmann relatează în cartea "Inteligență emoțională" o istorisire interesantă, la care a fost martor, desfășurată într-un mijloc de transport în comun. Era una din zilele acelea toride de vară. Căldura insuportabilă, transpirația făceau ca pe fețele americanilor obezi să se citească amărăciunea. Un șofer vesel îi întâmpină cu un zâmbet pe toți călătorii. Apoi deschide microfonul și începe să le vorbească celor din autobuz. Tonul e cald, prietenos, familiar. Prezintă orașul într-un mod nostim și presară din când în când câte o glumă bună în relatarea sa. Daniel începe să zâmbească. Privește către ceilalți tovarăși de călătorie și citește pe fețele lor aceeași reacție ca a lui. Ceva se întâmplase, o scânteie de inteligență emoțională a conducătorului auto schimbase starea tuturor pasagerilor.

Lumea are nevoie de oameni pozitivi. Intrați doar pe "google", căutați "oameni pozitivi" și veți vedea că viitorul este al oamenilor pozitivi. De pildă, un om de afaceri își învață discipolul cum trebuie să arate angajații lui, pentru ca afacerea să fie de succes: "Nu știu ce-i face pe unii oameni să fie inteligenți, pozitivi, determinați. Cert este că, pentru unii, acesta este felul de a fi. De astfel de oameni ai nevoie, chiar dacă sunt mai greu de găsit. Ceilalți sunt în diverse stadii de pregătire pentru ratare, așa că nu te interesează - adevărul e că nu prea interesează pe nimeni." Un regizor de film vorbește despre felul în care își selectează actorii, persoane pozitive: "o mână de oameni, bărbați și femei, care pot da calități ca strălucirea, puterea, inteligența, vulnerabilitatea, simțul umorului." În sfârșit, Mitropolitul Serafim Jeonta din Nurnberg afirmă că și-ar dori pentru o lucrare eclezială o biserică puternică, dar pentru acest deziderat e nevoie e oameni pozitivi: "Drumul e însă anevoios. Îți trebuie oameni carismatici, echilibrați, pozitivi, căci aceștia pot reprezenta o garanție de reușită pe acest drum". Citind aceste rânduri, m-am gândit să mă reorientez profesional, în timp ce lupt pentru aceste virtuți pozitive, dacă acestea sunt criteriile. M-aș angaja la o firmă, aș deveni actor sau m-aș îndrepta spre o carieră pastorală. Din păcate, nu am aptitudini pentru nici una dintre aceste vocații. Câtă vreme în profesia mea, cel care progresează e fie "nepotul", "fiul", "pila" lui X, fie are o formație intelectuală de tip autist - memorie lungă, gândire îngustă - , nu prea îmi găsesc locul. Dar să fim pozitivi, nu?

Nu toți oamenii care par pozitivi sunt pozitivi în esență. Pentru unii, natura pozitivă e doar o mască socială. Singuri cu ei înșiși, trăiesc cele mai crunte drame. Am întâlnit un astfel de om, în compartimentul unui tren. Un bătrânel simpatic, amabil. La un moment dat, a scos dintr-o plasă câteva reviste pe care le-a împărțit celor din compartiment. Era un material religios, un număr al unei publicații periodice a unei organizații religioase. Bătrânelul a început să povestească cu patos despre revistă. Apoi despre sistemul religios catolico-ortodoxo-protestant ce se va prăbuși peste puțină vreme, ieșind din umbră religia lui, singura adevărată. Ai fi spus că e împlinit, că e un om pozitiv, așa arăta. Numai că, intrând în discuție cu el, am remarcat că era măcinat de conflicte interioare. Credea că trebuie să-L urmeze pe Isus, să-L imite, dar nu credea în dumnezeirea Lui. Știa că trebuie să fie animat de Duhul Sfânt, dar organizația sa religioasă îl învățase că Spiritul Sfânt nu există ca și Persoană a Sfintei Treimi, ci e doar "un principiu activ" al lui Dumnezeu. Toată credința lui, care ar fi trebuit să-l transforme într-un om pozitiv, era doar o sumă de contradicții dătătoare de zbateri lăuntrice. În compartiment se mai aflau o domnișoară care se certa cu prietenul ei de pe hol - un gelos și un agresiv -, o doamnă a cărei fetiță suferea de hipoacuzie și o fată credincioasă de la orfelinat, dar care, oridecâteori deschidea gura cu scopul de a mă ajuta, mă făcea să-mi amintesc spusele sfântului Paul către Biserica din Corint: "Femeile să tacă în Biserică, pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, așa cum spune și Legea" (1 Corinteni 14, 34). Probabil că, într-un astfel de context al problemelor inerente vieții, doamnele noastre ar fi fost vulnerabile la a accepta un oarecare mesaj religios, chiar dacă fără de Cristos.

Ajungem, așadar, la ultima categorie de oameni. Oamenii pozitivi. Nu cei care sunt mereu morocănoși, nici cei care se ascund în spatele zâmbetelor false, oameni pozitivi în mod real. Eu nu trebuie să-i caut departe. Sunt prietenii mei, sunt eroii mei, îi iubesc și ei știu asta. 'Lor le pasă cu adevărat de cei din jur. Sunt oameni ai speranței. Depășesc ușor orice criză. Găsesc oportunități în mijlocul dificultăților. Învață din greșelile lor. Dacă lucrurile merg rău, nu se duc cu ele. Sunt mulțumitori pentru handicapurile lor, pentru că prin ele s-au regăsit pe ei și L-au găsit pe Dumnezeu. Au curajul să-și urmeze visurile. Își aleg prietenii cu grijă. Ei nu cred în Dumnezeu, ci Îl iubesc pe Dumnezeul în care cred. Ei știu că nefericirea este o opțiune. Împlinirea lor nu e garantată de locuri sau circumstanțe, ci de voință și decizie. Nu aptitudinile, ci atitudinile le determină altitudinea. Nu pot controla vântul, dar ei ajustează pânzele. Nu au schimbat încă lumea din jurul lor, dar au schimbat-o pe cea din ei. Ei știu să mă iubească cel mai mult atunci când merit să fiu iubit cel mai puțin. Ei știu să construiască o temelie cu pietrele aruncate de alții în ei.' [1] Cei mai mulți sunt de o vârstă cu mine, sau chiar mai mici. Nu au experiențe extraordinare de viață. Nu au locuit în America și nu au urmat psihologia. Nu sunt nici măcar de aceeași confesiune. Unii sunt catolici, alții sunt protestanți sau neoprotestanți, câțiva sunt ortodocși. Provin din regiuni diferite, din familii normale. Nici măcar nu se cunosc între ei cu toții. Ceea ce-i leagă este relația personală cu Domnul Isus Cristos. Pe cărările vieții, au fost întâmpinați de Isus și de atunci călătoresc cu El spre tărâmul Paradisului. În ei s-a produs ceea ce Sfânta Lucie - Christine descria foarte bine ca fiind întrepătrunderea Cristos-credincios: "Pentru a ne îndrepta, Domnul nostru Isus Cristos are grijă El însuși de noi. El ne aplică sfânta Lui fire omenească în care dumnezeirea este înnăscută, inima Lui la inima noastră, Spiritul Lui la spiritul nostru, voința Lui la voința noastră, memoria Lui la memoria noastră, însușirea de a suferi pe care a avut-o la firea noastră suferindă, carnea Lui pură și sângele Lui îndumnezeit la carnea noastră vicleană și la sângele nostru ticălos sau tulbure. Astfel, iubirea Lui așternându-se pe deplin peste noi înșine, El ne naște din nou, ne modelează iarăși și ne regenerează în chipul cel mai simplu și mai minunat, folosind, dăruind tot ce este El la tot ce suntem noi".

Chiar dacă National Geographic ne va lovi din nou credința, sistematic, în pragul Paștilor, printr-un nou documentar împotriva lui Cristos, National Geographic și cercurile de interese din spatele lui nu au reușit niciodată să creeze oameni pozitivi. De 2000 de ani, credința într-Un Isus Dumnezeu făcut Om, răstignit pentru om, înviat și înălțat în slavă, schimbă fața pământului, naște oameni pozitivi, cu impact global. Domniile și stăpânirile s-au ridicat și au pierit într-o clipă, lăsând în urmă fumul tristelor amintiri. Concepții despre lume și viață diferite de creștinism au fost ieri, astăzi se topesc și mâine se ridică altele. Isus rămâne la fel din veșnicie în veșnicie. Porțile locuinței morților nu-I vor cuprinde Biserica, credincioșii, urmașii.

E vreme de post. Isus va fi celebrat din nou, în curând. Cel mai pozitiv personaj din istoria lumii a suferit crucea și a biruit moartea. Toți cei care L-au primit în suflet și s-au întors la El au fost schimbați, au devenit oameni pozitivi. Am în jurul meu mulți astfel de oameni. Problema care se pune este: "Ce fel de om sunt eu?", "Sunt oare o persoană pozitivă?" Dacă nu sunt, să mă grăbesc înspre Golgota! E un loc la cruce și pentru mine. E un loc la mântuire și pentru mine. Isus mă învită. Mă strigă. Alerg într-acolo! Vă invit și pe dumneavoastră să mă însoțiți! Împreună, drumul spre Izvorul Vieții pozitive ne va fi mai lesne de parcurs.

"Doamne Isuse, Tu ai cheile porților noastre lăuntrice. Sunt ferecate de păcat... Și totuși, îndrăznim. Îndrăznim să Te chemăm. Primește-ne, spală-ne-n sângele-Ți sfânt, pătrunde în sufletele noastre, transformă-ne-n oameni pozitivi, într-o lume efemeră negativă și înspre o lume pozitivă a eternității!"

 

[1] Daniel Cocar - "Viața pozitivă"

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire