pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Ascultă glasul Crucii
- 1 martie 2007 -

Hei, tinere, încotro? De ce atâta grabă?

E timpul să te oprești, măcar și pentru o clipă. Știu, problemele de zi cu zi nu-ți dau pace. Alergi mereu, câteodată chiar fără țintă, iar la sfârșitul fiecărei zile ești tot mai ostenit. N-ai vrea să te odihnești puțin? Hai, renunță la serialul pe care-l urmărești în fiecare seară la televizor, renunță la comoditate, la lene, chiar și pentru câteva ore.

De multe ori, dacă nu neîncetat, îți dorești să fii lăsat în pace, să nu-i mai auzi și să nu-i mai vezi pe cei din jur, pe fiecare cu problemele lui. Poate că ești sătul de vorbe, de toți cei care vorbesc prea mult... și te închizi încetul cu încetul într-o "carapace" confortabilă și eficientă; devii pasiv, doar un spectator și începi să privești lumea cu ochi reci și nepăsători.

E timpul să faci ceva, nu crezi?

E timpul să te desprinzi de monotonia cotidiană.

E timpul să te trezești, să te trezești cu adevărat, să deschizi bine de tot ochii și să-ncepi să-i privești pe cei de lângă tine altfel. Crede-mă, se poate!

Văd bine, uneori ochii tăi sunt triști, dar nu te gândi numai la problemele tale, la situația din familie sau la încercările de tot felul care te "încolțesc", la viitorul care ți se pare atât de nesigur...

Câți nu așteaptă? Atâția oameni care-și pun speranța în tine, care așteaptă ceva de la tine!

Și sub chipul fiecăruia se ascunde Isus! El e prezent, în fiecare zi, în toți aceia pe care îi întâlnești!

Privește-n jur, poți vedea foarte clar că atâția oameni așteaptă astăzi o vorbă bună; nu ezita și răspunde-le!

Atâția ochi înlăcrimați "cerșesc" mângâiere; apleacă-te și întinde o mână acelora care nu știu ce-i iubirea și care nu au avut niciodată prieteni!

Atâția copii așteaptă ca cineva să-i bage-n seamă; găsește-i și joacă-te cu ei!

Atâția tineri pierduți și descurajați, care au uitat de Dumnezeu; spune-le parabola Fiului Risipitor și vorbește-le despre dragostea lui Cristos! Atâția bătrâni și bolnavi care trăiesc în sărăcie: renunță astăzi la ceva și dăruiește-le o bucată de pâine!

Știu, vei spune că e greu, vei spune că toate acestea nu sunt noi pentru tine și vei întreba: "Ce-mi mai lipsește?"

Iar El îți spune: "Tinere, vinde tot ce ai, vinde teama, vinde povara gândurilor negre care-ți întunecă mintea, vinde îndoielile care-ți brăzdează inima..., vino apoi și urmează-Mă! Este tot ceea ce-ți cer! Voi fi alături de tine și îți voi dărui harul, în fiecare zi, de a-ți putea purta crucea până la capăt. Și dacă ți se pare câteodată că porți pe umeri o cruce grea, bucură-te, fiindcă ACUM și în fiecare zi înveți ce e înțelepciunea și răbdarea. Nu uita că această cruce e izvor de dragoste și bucurie!

Trăiește zi de zi speranța! Crede-mă, e posibil!

Vezi, așteptarea ta ia sfârșit aici, fiindcă acum sunt cu tine!"

Într-adevăr, prietene, așteptarea noastră ia sfârșit aici fiindcă acum Dumnezeu făcut om, Isus Cristos, ne arată calea și merge pe drumul vieții împreună cu noi.

Hai să îngenunchiem amândoi, să privim Crucea și să-i ascultăm glasul: iată-L pe Isus dezbrăcat, sărac, dar liber. El nu vorbește, rămâne tăcut, însă Crucea Sa devine Cuvântul cel mai puternic și mai plin de semnificații pe care Isus îl rostește: IUBIRE.

"Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Său unic, pentru ca cine crede în El să aibă viața veșnică" (In 3, 16).

Cât de mult ne-a iubit și ne iubește Isus: nu cuiele L-au ținut pironit pe cruce, ci dragostea, infinita dragoste pe care o are pentru noi!

Hai să-L ascultăm în acest timp al Postului Mare pe Cel Care a fost răstignit, pe Cel pe Care noi Îl răstignim zi de zi prin păcatele noastre; să-L ascultăm când îi vorbește inimii noastre, să-L ascultăm pe El, Cel Care ne spune fiecăruia în parte: "Tu prețuiești mult pentru mine."

Și hai să dăruim un strop din iubirea pe care o primim de la Dumnezeu și fraților noștri, să fim mai buni și să iubim, fiindcă glasului plin de iubire al lui Dumnezeu nu-i putem răspunde decât cu iubire.

E de ajuns să vrem, să încercăm!...

"Dragii mei, să ne iubim unii pe alții, căci dragostea vine de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și-L cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste. Prin aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu față de noi: Dumnezeu L-a trimis in lume pe Fiul Său unic născut, ca noi să avem viață prin El" (1 In 4, 7-9).

Monica Râpeanu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire