pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Chimia râvnei
- 25 ianuarie 2007 -

Cioran obișnuia să spună în lucrările sale că o scriere care nu are nimic religios în ea nu merită să fie citită. Majoritatea cărților scrise de-a lungul veacurilor au avut motivul religios constant prezent, chiar dacă nu mereu drept temă principală. De ce? Dorința credinței există implementat foarte adânc în străfundul nostru, încă din momentul plămădirii omului din țărâna pământului și suflarea de viață a Creatorului. Ajungem așadar la concluzia că fiecare om este, în sine, religios. Unii își neagă sentimentul religios și fac din această negare religia lor. Alții substituie Destinatarul credinței cu valori hedoniste și fac din goana după plăceri religia lor. Dar o parte din oamenii planetei noastre dragi și scumpe aderă la o anumită formă de credință. Să luăm doar modelul creștinismului, căci, în esență, el ne interesează. Printre confesiunile creștine, unii își spun catolici, alții ortodocși sau evanghelici... Chiar în cadrul unei singure denominațiuni, unii sunt membrii pe care îi întâlnești doar la botezuri, nunți și înmormântări. Alții, mai vin pe la Crăciun și Paște. Unii vin săptămână de săptămână, iar alții chiar de mai multe ori. Unii sunt consumatori de servicii divine, alții sunt implicați în activități ecleziale. Dintre aceștia din urmă, unii Îl urmează pe Cristos aduși fiind de curentul tradiției creștine în familiile din care provin, alții ajung la individualizarea mesajului cristic și la convertire. Unii se bizuie pe o convertire de o clipă pentru mântuire, alții încep un proces de sfințire și sunt co-lucrători cu Duhul Sfânt. Vedeți, cu cât intrăm mai în profunzime, cu atât numărul celor care se recunosc într-o categorie sau alta scade. De aceea, sarcina mea pare ingrată... Nu aș dori ca cineva să se simtă exclus, așa că, indiferent de locul în care sunteți pe drumul spre cer, cu dragoste vă invit să priviți înainte, conștientizând faptul că Dumnezeu ne dorește întotdeauna cu un pas mai aproape de El și El va veni mereu în întâmpinarea dorințelor noastre sfinte.

Am citit o istorisire tare interesantă despre un misionar creștin. Era mulțumit de lucrarea făcută, căci, fiind plin de râvnă, pe unde mergea, sufletele doreau tot mai mult să li se spună despre Domnul Isus. Mulți păgâni se întorceau la Dumnezeu. Comunitatea creștină creștea văzând cu ochii, iar el era iubit și ascultat. Într-o seară, obosit de lucrul pentru Domnul, a fost cuprins de somn. În vis, un străin pătrunde în camera sa. Are în mână o balanță cu greutăți și în cealaltă un săculeț cu instrumente și un mic aparat. Cu o liniște gravă, străinul se apropie de preotul misionar, îi întinde mâna și îl întreabă serios: "Îi merge râvnei dumitale?" Preotul începe să-i arate în cuvinte râvna lui. Printr-o minune, la picioarele lui se face un bulgăre ca de pământ, care crește mereu pe măsură ce misionarul vorbește despre lucrarea sa spirituală. În sfârșit, străinul spune: "Bun, aceasta este lucrarea râvnei dumitale", și-i arată bulgărul. Străinul ia bulgărul, îl pune în balanță, zicând apoi scurt: "Are 100 de kg". Câtă bucurie simte misionarul! Îi vine să strige de fericire, dar se stăpânește și îl privește pe străin. Înfățișarea sa serioasă îl pune pe gânduri. Străinul sfărâmă bulgărul și îl așează în topitoarea pe care o scoate din săculeț. Unele din produsele chimice le așează în cazanul topitoarei, iar pe celelalte le pune deasupra, aprinzând focul. După ce se topește totul, toarnă ce a rămas într-o formă, de unde scoate topitura pe masă. Dar nu mai e ca înainte, un bulgăr eterogen și lipsit de formă, acum este în diferite plăci, după diferitele materiale pe care le-a conținut, deosebindu-se și înșirându-se una după alta ca verigile unui lanț. Străinul ia forma în mână și, cu un ciocan, o desface în bucăți. Cântărește fiecare bucată, după care scrie pe o foaie rezultatul. Apoi îl părăsește pe misionar, spunându-i cu milă: "Domnul să te izbăvească!" Slujitorul lui Dumnezeu se apropie de notă și citește: "Rezultatul râvnei lucrătorului X, concurent al cununei împărăției veșnice: Greutatea totală: 100 kg. Din care: 7 părți interese materiale, 16 părți ambiții personale - lucrarea eului -, 15 părți mândrie religioasă, 11 părți iubirea de a conduce, 10 părți fundamentalism, 18 părți dorința de a fi lăudat, 13 părți iubirea darurilor sale. Total: 90 kg, lemn, fân, trestie. 3 părți dragoste de Dumnezeu, 4 părți iubire de frați, 3 părți râvna pentru evanghelizare. Total: 10 kg aur, argint și pietre scumpe. Până atunci, lucrătorul cu râvnă se ruga să fie scăpat de mânia viitoare și de tot ce e rău. De atunci încolo, misionarul se roagă: "Doamne, izbăvește-mă de mine însumi!"

Râvnă... ori de câte ori părinții mei cumpărau câte un produs prețios în rate, când încheiau contractul se mai uitau după un alt produs, pentru a-l achiziționa ulterior. Râvnă, nu? Când eram în anul 1 la facultate, începeam să învăț ceva și învățam și învățam... mai mult decât trebuia ... și doar la acea materie la care deschideam cartea. Acest imbold puternic spre ceva, această sârguință, ardoare, însuflețire, zel, strămutat în plan spiritual, poate deveni nociv. De pildă, unii cred că a te înconjura cu muniție și a-ți curma viața împreună cu a altor zeci de suflete (vinovate de a nu-i împărtăși credința într-un dumnezeu care îi urăște pe creștini și pe evrei) este considerată o râvnă indispensabilă mântuirii lor. Râvna lui Saul în a-i persecuta pe creștini este un alt exemplu - Fapte 9, 1. Apoi râvna Nicolaiților și a altor grupări eretice ce îi învățau pe creștinii Bisericii primare să păzească sâmbăta, nu duminica, și să se circumcidă, se adaugă ilustrațiilor de mai sus.

Dar ce se întâmplă cu noi? Care ne spunem creștini, care lucrăm pentru Biserică? Care este chimia râvnei noastre? De unde provine, care îi este motivația, spre ce scop se îndreaptă?

Râvna noastră poate să epuizeze în noi resursele credinței. De aceea, Sfântul Părinte cheamă, în toate predicile adresate păstorilor sufletești și tuturor celor implicați în lucrarea pastorală, la reînnoirea credinței. La reînnoirea minții. La comuniune cu Cristos. Doar într-o relație personală cu Domnul Isus, doar într-o călăuzire atentă a Spiritului Sfânt, stă izbăvirea de primejdia lucrării sub imperiul impulsurilor firii. Ne regăsim, de multe ori, în ipostaza celui care slujește pentru Domnul fără de Domnul! Izvoarele noastre sunt însă epuizabile și eretice. Izvorul ceresc e veșnic, pentru că se adapă întocmai din râul care curge din tronul de domnie al Dumnezeului Întreit - Apocalips 22, 1.

Există așadar o râvnă nocivă. Dar... medicul meu coordonator, catolic, a replicat cuvintelor mele de admirație pentru dedicarea sa în muncă în felul următor: "pacienții cred că e conștiinciozitate ceea ce fac pentru ei. De fapt, ceea ce fac este să lucrez în spiritul credinței." Deci poate exista și o râvnă a Lui în noi. Prin ea, misionarul în lumea păgână de mai sus reușește până la urmă să obțină o compoziție de metale sfinte la examenul chimic ceresc. Prin râvna duhovnicească, teroristul îl îmbrățișează pe evreu și pe creștin și chiar își dă viața pentru ei, în locul lor. Prin râvna Domnului în el, Saul, cândva ucigașul urmașilor Domnului Cristos, devine sfântul Paul, Apostol al Neamurilor și martir pentru Cristos. Iar grupările ce promovează doctrine și nu iubirea, se transformă, prin El, în cete de oameni cu râvnă pentru unitatea și îngăduința creștine: Romani 14.

O carte care nu are nimic religios în ea nu merită să fie citită, spunea Cioran. Viața noastră este o carte. O carte în care cuvântul "râvnă" apare de multe ori. O râvnă a plăcerilor cantitative pentru unii, o râvnă a plăcerilor calitative pentru alții. O râvnă în lucrarea Domnului pentru El și fără de El sau cu El și spre gloria Lui. Pare așa de complicat... Dar totul se simplifică atunci când "rulăm" în minte același scurt mesaj: Isus Cristos. "Astăzi, rămân peste program la serviciu nu pentru bani, ci pentru El". "Astăzi, citesc ceva interesant nu pentru a mă umfla în pene că sunt isteț, ci pentru mulțumirea Celui care e Domnul cunoașterii". "Astăzi, dau acest examen nu pentru că mai am loc în perete să-mi mai atârn o diplomă, ci pentru a folosi știința mea spre slava Lui!". "Astăzi, spun unui prieten cât îmi e de drag, nu pentru a-i câștiga simpatia, ci pentru a-L bucura pe Cel care este Prietenul tuturor". "Astăzi, îmi 'lovesc' soția cu o floare, nu pentru că e îmbufnată pe mine de câteva zile, ci pentru că El ne-a binecuvântat în taina unirii noastre".

Avem râvnă și nu o putem stăpâni! Dar o putem transforma... Nu, rectific... o putem pune in balanța Străinului, o putem evalua, putem să renunțăm la ea, cerând, după aceasta, una nou-nouță de sus!

Să alegem, așadar, râvna bună, eternă și sfântă! "Doamne Isuse, ajută-ne la aceasta!"

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire