pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Politețe
- 18 ianuarie 2007 -

În 1 ianuarie a. c., prima zi a României ca membră a UE, ni s-a făcut o primire specială. În cadrul concertului de Anul Nou de la Viena dirijat de maestrul Zubin Mehta, acesta a făcut o mică introducere înainte de piesa "Dunărea albastră": "Astăzi," a început dirijorul în germană, "două țări dunărene se alătură Uniunii Europene." Apoi, în românește și în bulgărește, ne-a urat, nouă și bulgarilor, "La mulți ani! Bine ați venit în UE!"

Dincolo de neașteptata poliglosie a dirijorului de origine indiană, am fost impresionat de politețea lui. Gratuitatea gestului, mărinimia și atenția nu doar de a menționa evenimentul în fața lumii fine vieneze și, prin intermediul televiziunii, a lumii întregi, dar de a ni se adresa personal, în limbile noastre, arată un om cu adevărat mare, a cărui mărime nu este dată de distanța pe care o lasă față de cei mai mici decât el, ci de înălțimea la care îi ridică pe aceștia.

Un gest mic, dar cât de binefăcător! Z. Mehta nu face decât să ne exemplifice ce înseamnă "Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci aceasta este Legea și Proorocii" (Mt 7, 12).

Cu siguranță, nu avem toți statura lui Mehta, dar iubirea aproapelui ne este poruncită tuturor și ea ne stă la îndemână în fiecare zi. Un salut unui vecin, un zâmbet unui străin posomorât, un cuvânt de încurajare, o mângâiere ori o îmbrățișare a soțului ori soției - toate gesturi mici, aparent fără prea mare preț, dar neprețuite în ochii lui Dumnezeu, aflat în fiecare din noi. Sfânta Tereza Mică spunea că "a ridica de pe jos un ac poate salva un suflet" și știm că un mărunt gest de mângâiere adresat lui Isus pe cruce i-a mântuit sufletul tâlharului cel bun (v. Lc 23, 39-43).

Cuvântul "politețe" vine, prin franceză, din verbul latinesc polire, "a cizela, a șlefui, a rafina". Nimeni nu se naște rafinat, ci, dăltuind zilnic la propriul caracter, se șlefuiește. Politețea cotidiană se bazează pe smerenie: ne recunoaștem asperitățile și avem curajul să ni le cioplim, chiar dacă procesul este uneori dureros. Politețea nu este semnul oamenilor slabi, efeminați, ci podoaba caracterelor tari și curajoase. Ea își are răsplata în sine, nu așteaptă să fie recunoscută de ceilalți și nu se supără când i se răspunde cu necioplire.

Nu toate exemplele oferite de UE sunt de urmat: materialismul și consumismul feroce, care sufocă viața sufletului, nu sunt de urmat; sinuciderea demografică nu e de urmat; decreștinarea și deschiderea spre insidioase practici orientale nu sunt de urmat; nivelarea stupidă impusă de "corectitudinea politică" nu e nici ea de urmat, iar lista ar putea continua. Dar politețea, expresie a propriei șlefuiri și a respectului datorat fiecărui semen, așa cum ne-a arătat Zubin Mehta, este de învățat și exersat în fiecare zi!

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire