pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Un fel de prostituție
- 12 octombrie 2006 -

Mâine se împlinește o săptămână de când Papa Benedict al XVI-lea a ținut o predică în fața membrilor Comisiei Teologice Internaționale. Această predică ar putea rămâne în istorie datorită unui cuvânt, relativ dur, folosit de Sfântul Părinte: prostituție. Navigând pe net am găsit diverse reacții la folosirea acestui cuvânt: "Nu se poate, chiar le-a spus teologilor că fac prostituție?", se minuna cineva pe situl unei agenții de știri americane, citind despre predică.

Până nu ne avântăm prea mult în temă, să vedem ce a spus mai exact Papa. A citat în limba latină un pasaj din prima Epistolă a Sfântului Petru: "Castificantes animas nostras in oboedentia veritatis" - "Ne-am făcut caste/curate sufletele prin ascultarea de adevăr" (cfr. 1,22). Apoi a continuat: "Ascultarea de adevăr trebuie să facă sufletele noastre 'caste', și astfel să ne conducă la cuvintele corecte și la acțiunile corecte. Cu alte cuvinte, a vorbi pentru a obține aplauze, a vorbi orientându-ne după ceea ce vor oamenii să audă, a vorbi în ascultare față de dictatura opiniei publice, se consideră a fi un fel de prostituție a cuvântului și a sufletului. 'Castitatea' la care se referă apostolul Petru înseamnă a nu ne supune acestor standarde, a nu căuta aplauze, ci a căuta ascultarea de adevăr. Cred că aceasta trebuie să fie virtutea fundamentală a teologului, această disciplină chiar aspră a ascultării de adevăr care ne face colaboratori ai adevărului, voci ale adevărului, pentru că nu noi vorbim în acest fluviu de cuvinte de astăzi, ci, cu adevărat purificați și făcuți caști de ascultarea de adevăr, adevărul vorbește în noi. Și astfel putem fi cu adevărat purtători ai adevărului."

Cu adevărat, Papa a spus că unii făcând - ceea ce cred ei că este - teologie, practică de fapt "un fel de prostituție". Altcineva, într-un alt comentariu, exclama cu umor: "Deci teologia rea este cea mai veche meserie din lume?" Cred că putem răspunde afirmativ. Adam și Eva, primii care au făcut teologie (în sensul larg al cuvântului, adică de "a vorbi despre Dumnezeu"), au ajuns să facă teologie rea, nu sub dictatura opiniei publice (inexistentă pe atunci), ci datorită ascultării incorecte: în locul ascultării de adevăr ei au ascultat de minciună, de minciuna șarpelui. Teologia rea continuă să fie o "meserie" practicată și astăzi de unii. Mesajul le sună foarte bine și acelor preoți care, vorbind despre Dumnezeu (făcând teologie) în predici, caută aplauze sau spun ce vor oamenii să audă.

Dar intenția mea nu este să vorbesc despre prostituția unor teologi sau a unor predicatori. Ca în numeroase ocazii, cuvintele Papei conțin un mesaj și pentru cei cărora nu le-au fost adresate direct. Că le vorbește Episcopilor din Ghana sau că se adresează teologilor, există un mesaj pentru fiecare dintre noi. În cazul predicii noastre motivul este faptul că fiecare dintre noi suntem chemați să facem teologie. Nu, nu teologia, nu mă refer la studii, ci din nou la sensul general: fiecare suntem chemați să vorbim despre Dumnezeu. Cu cuvântul și cu fapta. Când teologia noastră este una rea, ajungem și noi să facem "un fel de prostituție". Și cât de des nu ne lăsăm ademeniți de aplauzele (mă rog, de aprecierile) altora; de câte ori nu alegem să nu luăm taurul de coarne, spunându-i semenului ce vrea să audă și nu ce trebuie să audă; și cum ne aliniem curentelor, modelor, trend-urilor zilei, că doar nu vrem să facem notă discordantă! Pentru mulți creștini de astăzi acest "fel de prostituție" este o problemă serioasă, dar probabil insuficient meditată. Îmi amintesc că acum câteva săptămâni veneam din oraș cu copiii, și luasem o carte mare de activități pentru copii, pe care pe copertă scria cu litere de-o șchioapă "Vechiul Testament". Fetița cea mare o ținea strâns la piept, și oricine trecea pe lângă noi pe stradă îi putea citi titlul. La un moment dat i-am întors-o, jenat. Dar apoi m-am simțit rușinat pentru gestul murdar pe care îl făcusem. Acum îmi înțeleg necurăția simțită atunci ca "un fel de prostituție". Și am dat un exemplu blând dintre numeroasele mele prostituări.

Există o prostituție a trupului și una a sufletului, o știm bine. Să ne amintim cuvintele lui Isus: "Oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui" (Matei 5,28). Ce ușor ne putem prostitua sufletele! Și nu doar privind la femeie. De fiecare dată când ascultăm de minciună, ne pătăm castitatea... practicăm "un fel de prostituție a sufletului". Pentru Isus, sufletul este mai important decât trupul (Matei 10,28), dar câți dintre noi acordăm "igienei" sufletului măcar atâta timp cât igienei corporale? Personal, după predica de vinerea trecută a Papei am reflectat mai mult asupra "castității / curăției sufletului prin ascultarea față de adevăr". Poate nu aș fi făcut-o dacă Papa nu ar fi folosit cuvântul prostituție, dacă în mintea mea nu s-ar fi insinuat întrebarea: "nu cumva sunt un prostituat?" Tocmai faptul că ideea de prostituție îmi repugnă m-a făcut să reflectez la cantitatea în care există ea în viața mea, în gesturile mele, în cuvintele mele, în inima mea. Poate rândurile de mai sus vă vor îndemna și pe Dvs la o analiză similară (sper cu rezultate mai bune). Dacă da, un sfat de final: rezistați tentației de a legifera prostituția în for intern.

Radu Capan
www.capan.ro

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire