pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Noaptea aproape a trecut
- 18 mai 2006 -

În puținele ocazii în care ajung la casa părinților mei, una dintre nopți este mai scurtă pentru mine decât celelalte. Noaptea de sâmbătă spre duminică. Biserica e departe de casă, motiv pentru care trebuie să merg pe jos o bună bucată de vreme până în locul de unde pot lua un mijloc de transport. Îmi pun ceasul să sune, dar întotdeauna mă trezesc mai devreme. De ce? Primele raze aduc lumina în camera mea. Păsările încep concertul, își aduc lauda lor la adresa Creatorului, rugăciunea lor de dimineață. Oamenii încep să discute unii cu alții. În câteva clipe, chiar de-aș avea dorința să-mi continui somnul, e greu să o pot face. Știu când noaptea se termină... pentru că apar semnele zorilor.

"Învățați de la smochin exemplul lui: când mlădița lui este fragedă și încep să apară frunzele, știți că vara este aproape. La fel și voi: când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că timpul este aproape, gata să vină". (Matei 24, 32-33). Așa sunau cuvintele Mântuitorului cu mai bine de 2000 de ani în urmă. Creștinii primului veac trăiau așteptarea Domnului Isus cu încredințarea că ea se va produce în vremurile lor. Era evenimentul care genera trăirea creștină la parametrii duhovnicești reali. Se fac multe sondaje printre creștinii practicanți ai zilelor noastre. Întrebați fiind: "- Ce înseamnă a fi creștin?", toți vor da răspunsuri de genul acesta: "A fi creștin înseamnă a crede în Dumnezeu", "...a crede în Isus Cristos", "...a face fapte vrednice de convertire". În crez, noi mărturisim credința în Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt și Biserica Sa. Uităm însă un pasaj, esențial de altfel:

"Și iarăși va veni cu mărire,
Să-i judece pe cei vii și pe cei morți,
A cărui Împărăție nu va avea sfârșit..."

A fi creștin înseamnă și a crede în a doua venire a Domnului Isus. A o aștepta. A o anticipa. A lucra pentru grăbirea ei prin convertire personală și propovăduirea Evangheliei.

Când va veni sfârșitul? Când mulți își vor lua identitatea Domnului Isus (Matei 24,5), când războaiele și neînțelegirile dintre popoare vor atinge apogeul (v.6), când evenimentele tectonice, scăderea nivelului de trai și epidemiile aducătoare de moarte vor afecta diverse părți ale lumii (v. 7b), când creștinii vor fi persecutați (v. 9), mulți vor lepăda credința în Isus (v. 10), urmând alte căi decât Calea Veșniciei, Isus Cristos (v. 11). Biblia va fi tradusă în multe limbi, iar misiunile creștine vor atinge zonele neevanghelizate (v. 14).

Sunt în asentimentul multora afirmând că Uniunea Europeană este un semn al apropierii Domnului Isus. O astfel de Asociație Globală, Universală, care tinde să uniformizeze toate națiile într-o căldare unică mi se pare foarte asemănătoare descrierii Babilonului apocaliptic (Apocalipsa 17,5). "Va veghea la pacea omenirii". Pacea cărei națiuni? Căci dacă pacea unora înseamnă războiul altora, atunci devine un non-sens. "Va aduce libertatea de credință". Pentru ce credință? Interzicând orele de religie creștină din școli, substituindu-le cu lecții de religie orientală? Oferindu-ne cursuri de "cateheză" în ideologia liberalismului fără de Dumnezeu? "Ne va face egali cu celelalte nații". Dar nu suntem egali. Nu vom fi niciodată, decât în aparență. Avem specificul nostru, gândirea noastră, tezaurul nostru cultural. Nu suntem nici inferiori, nici superiori altor popoare. Suntem doar diferiți. Eu cred că vom fi mai singuri și mai debusolați ca nicicând în istorie.

Cred însă într-o Uniune Universală. Cu tot sufletul. Cred în pace, dar numai în cea înfăptuită de Domnul Păcii, Isus Cristos. Mă declar "făcător de pace", numai propovăduindu-L pe El drept Cale a reconcilierii umanității. (Matei 5,9). Cred în libertatea de credință. Cred că doar credința în Isus îi poate face pe oameni cu adevărat liberi. Cred în poporul român, dar în acel popor care a spus odinioară "Da" creștinismului, deși nu a trăit mereu la înălțimea chemării și a harului. Cred într-o astfel de Uniune Universală. Ea poartă numele "Biserica Domnului Isus Cristos".

Zorii Bisericii Creștine se iveau la Rusalii. Erau acolo evrei, greci, prozeliți. Cândva, strămoșii acestora, ocrotiți de corabie, în urma potopului din vremea lui Noe, au încercat să ridice un turn al cărui vârf să atingă cerul pentru ca apele mâniei divine să nu-i nimicească. Atunci, limbile au fost încurcate. La Rusalii, în limbi de foc, Duhul Sfânt se pogora asupra comunității ce stăruia în rugăciune. Dar Focul Acesta Ceresc purta în El mesajul veritabil al păcii și înțelegerii. Babelul, dorit a fi păzitorul universal uman, a adus încurcarea limbilor. Bisericii i s-a oferit darul vorbirii în toate limbile și paradoxal într-una singură: limba iubirii și a păcii lui Cristos. Iată Turnul spre cer, iată corabia salvatoare, iată Prințul Păcii: Isus Cristos.

Intrarea României în Uniunile Lumii se va împlini curând. Să nu ne temem! Să privim cu bucurie înainte! Dacă-L avem pe Cristos în noi, prin Spiritul Sfânt, dacă ne-am dedicat Lui, vom răbda pănă la sfârșit. Să ne amintim că "Biserica în persecuție" a fost "Biserica în glorie". Dar, în egală măsură, să ne cercetăm relația cu Domnul Isus. La întâlnirea ecumenică a Bisericilor istorice din Sibiu, preotul greco-catolic spunea în predica sa: "Nu putem intra în Europa decât ca și creștini înnoiți!" Adică oameni schimbați, transformați după chipul și asemănarea Domnului Cristos. Creștini gata să judece și să acționeze duhovnicesc într-o lume a cărei lege de existență este secularismul.

"Deșteaptă-te, române!" este imnul ce ar trebui să fie mai analizat ca niciodată. Adevărații barbari abia acum se apropie. Încercând să ne ducă spre somnul cel de moarte, și încă moarte veșnică!

"Dar ceea ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintăi. Amintește-ți, deci, de unde ai căzut, convertește-te și fă faptele pe care le făceai la început! Dacă nu, voi veni la tine și voi muta sfeșnicul tău de la locul lui - dacă nu te convertești!" (Apocalipsa 2, 4-5)

Să avem curajul să declarăm război timpului! Să ne întoarcem din nou ceasornicul la clipele iubirii dintăi pentru Domnul Isus! Iar când avatarurile trecutului și ofensiva viitorului întunecă cerul nostru, cerul Lui, să îndrăznim să Il chemăm pe Domnul Isus, Luceafăr în noapte, să ne aprindă din nou candelele dorului după El!

"Noaptea aproape a trecut și ziua este aproape". (Romani 13: 12)

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire