pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Strămoșii mei
- 20 aprilie 2006 -

Când eram mic, un prieten al părinților, pictor, mi-a făcut un portret. Impresionat, am vrut să fac și eu ceva asemănător, dar știam că nu puteam. Atunci am șters portretul făcut în creion, dar nu de tot, și, cu un pix, am urmat contururile lăsate de pictor, ca portretul să poarte amprenta mea.

Adesea vrem să facem lucrurile după capul nostru, să ne urmăm propriile idei, iar când suntem chemați la ascultare de Dumnezeu, prin părinți, prin soț ori soție, chiar prin copii ori prin alții, ne e greu să renunțăm la planurile făcute, care, chiar dacă nu sunt cele mai bune, sunt ale noastre.

În genealogia lui Isus pe care o trasează, Sf. Luca ne spune că Mântuitorul era "fiul lui Adam" (Lc 3, 38), primul om care nu a vrut să asculte de Dumnezeu, ci să își urmeze propriile idei, iar rezultatul ne este cunoscut. Cine va putea vreodată înțelege acest mister de necuprins al iubirii dumnezeiești: Fiul Tatălui Ceresc, Dumnezeu, se face Fiu al Omului, al creaturii Sale care s-a supus păcatului?

Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, la nr. 75, spune: "Omul, ispitit de diavol, a lăsat să i se stingă în inimă încrederea în Creatorul său și, neascultându-L, a vrut să devină «ca Dumnezeu» fără Dumnezeu, și nu potrivit lui Dumnezeu (Gen 3, 5)."

Adam și Eva, acceptând să dialogheze cu Ispititorul, i-au permis să le ucidă în inimă floarea încrederii în bunătatea Creatorului, Tatăl nostru, și să le sădească buruiana neîncrederii, iar când Dumnezeu este alungat din centrul vieții noastre, ea devine searbădă și moare, pentru că nimic, absolut nimic, nu-L poate înlocui pe Dumnezeu, oricâți înlocuitori am căuta!

Neîncrederea merge mână în mână cu îngrijorarea și frica. Nu degeaba Isus repetă neobosit: "Nu te teme! Nu vă temeți!" Când ne lăsăm stăpâniți de frică, ne închipuim singuri și neputința pe care ne-o descoperim ne copleșește și ne zăpăcește, făcându-ne să pierdem din vedere țelul, care este Dumnezeu! Dar când ne lăsăm cu încredere în mâna Tatălui, ca niște copii, nu trebuie să ne mai temem de nimic, pentru că suntem în brațele Lui, Care ne iubește din veșnicie cu o iubire nesfârșită!

Răspunsul lui Isus la neascultarea până la moarte a strămoșului din care a dorit să se tragă a fost o ascultare "până la moarte, moartea pe Cruce", cum ne amintește Sf. Pavel (Fil 2, 8). Prin Înviere, Isus i-a eliberat din moarte pe Adam și pe Eva, ca să ne aducă aminte de adevărata noastră origine, care e din Tatăl.

Drept încheiere, finalul mesajului de Paști adresat Urbi et orbi, Romei și lumii, de către Sf. Părinte Benedict al XVI-lea anul acesta: "Să nu se teamă omenirea celui de-al treilea mileniu să își deschidă inima către El. Evanghelia Sa va satisface pe deplin setea de pace și de fericire ce se află în inima fiecărui om. Cristos acum este viu și pășește cu noi. Imens mister de iubire! Christus resurrexit, quia Deus caritas est! Alleluia!"

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire