pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Întuneric și lumină
- 30 martie 2006 -

Sf. Ioan al Crucii scria: "Să trăim în credință și speranță, chiar dacă ne aflăm în noapte; Dumnezeu apără sufletul doar în acest întuneric. Aruncați-vă grijile asupra lui Dumnezeu, căci El are grijă de voi."

Ultima parte este un citat direct din prima Scrisoare a Sf. Petru: "Smeriți-vă așadar sub mâna puternică a lui Dumnezeu ca să vă înalțe la timpul potrivit, aruncând asupra Lui toată grija voastră, căci El Însuși Se îngrijește de voi" (1 Petru 5, 6-7).

Cu siguranță fiecare am trecut prin momente de întuneric interior, când lumina care ne conducea până atunci parcă s-a stins. Încercarea este mai grea mai ales când, având conștiința că am urmat drumul arătat de Dumnezeu, ajungem la (ceea ce pare) o fundătură. Un inevitabil "De ce?" ne scapă. Ce vrea Dumnezeu să ne spună? Încotro să ne îndreptăm?

Scott Hahn, un renumit biblist american, a fost întrebat de curând în timpul unei conferințe: "Cum de vorbiți despre Dumnezeu, când El este responsabil pentru moartea atâtora în lume: cât de mulți oameni au murit în numele Lui sau din cauza Lui...?!" Răspunsul a venit prompt: "Dumnezeu este responsabil pentru o singură moarte: cea a Fiului Său Preaiubit pe Care L-a oferit pentru răscumpărarea noastră!"

Certitudinea noastră de fiecare clipă trebuie să fie că Dumnezeu ne iubește din veșnicie cum nu ne poate iubi nimeni, nici părinții, nici soțul ori soția, nici copiii și că tot ceea ce ni se întâmplă are un sens, că e spre binele nostru. Fără îndoială, când umbrele ne apasă, când reperele ni se zdruncină, când lacrimile ne împăienjenesc ochii și ne îngreunează inima, când disperarea ne încolăcește speranța, ne e foarte greu, ne speriem și mai că abandonăm lupta, dar tocmai în aceste momente de încercare Dumnezeu ne este mai aproape și ne întărește: "Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele și până la sfârșitul veacului" (Mt 28, 20).

El este iubire, cum ne învăță Sf. Ioan (1 Io 4, 16) și cum ne amintește Papa Benedict al XVI-lea în prima sa enciclică (Deus caritas est), nu doar atunci când ne trimite consolări, pace și liniște, ci mereu, și dacă putem spune așa, chiar mai mult în momentele de greutate, pentru că tocmai atunci avem mai multă nevoie de El! Cum ne-am putea îndoi de iubirea Lui, demonstrată pe Calvar și prezentă, pentru cel care stă să o vadă, în fiecare clipă a vieții noastre? El este Tatăl nostru Care ne-a chemat la viață și Care ne cheamă la fericirea veșnică pe fiecare.

Maeștrii vieții spirituale ne învață că, în aceste momente de întuneric, ispita de a lua hotărâri este foarte mare, iar rezultatul acestei pripe poate să ne ducă la o prăpastie nebănuită. Cu smerenie să ne lăsăm în mâna Celui Care ne iubește și să așteptăm să răsară din nou soarele, când putem vedea din nou ce drum e de luat. Isus îi spunea Sf. Faustina despre valoarea acestor momente de greutate: "Nu răsplătesc rezultatele bune, ci răbdarea și greutatea acceptată de dragul Meu."

O altă ispită care se ițește este închiderea în sine. Monseniorul V. Ghika îi sfătuia pe cei apăsați de greutăți să-i caute pe alții aflați într-o situație similară ori mai grea, să-i mângâie și să-i ajute. Acest remediu activ este adesea de mare ajutor în dimensionarea corectă a propriei dificultăți și poate oferi mângâieri și lumină chiar celui care le dă.

Cel Care este lumina lumii (Io 8, 12) și a biruit întunericul ne cheamă astfel și pe noi, chiar în momentele noastre de întuneric, să fim lumina lumii (Mt 5, 14)!

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire