pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Omul Durerii, la porțile Orientului
- 23 martie 2006 -

"Noi suntem aici la porțile Orientului, unde totul este tratat cu superficialitate". Acesta este citatul așezat de Mateiu Caragiale în deschiderea lucrării sale mărețe: "Craii de Curtea Veche". De ce spun "măreață"? Pentru că realizează o monografie a Bucureștiului și, prin aceasta, surprinde, folosind o forță expresivă deosebită, o mentalitate colectivă din întreaga Românie. Iar această scurtă meditație de la începutul scrierii se constituie într-un exhaustiv comentariu ce acoperă întreg spectrul tematic, orice gând în plus în analiza operei fiind de prisos.

Cuvântul de ordine, leit-motivul este "superficialitate". Apar aici omul iubitor mai mult de bârfă decât de muncă, cel care și-a confundat casa cu bodega de la colț de stradă, cel care ține dezbateri publice despre moralitate, după care vizitează casa de toleranță, cel preocupat de viitorul copiilor, astfel încât să-i inițieze în "sportul consumului de alcool și al relațiilor extraconjugale". Nu știu dacă recunoașteți, dar mie mi se pare că românul nostru se potrivește întocmai descrierii. Poate spuneți că "ne-am schimbat", că suntem alții după revoluție. Să vedem puțin.

Da, ne-am schimbat. Am legalizat avortul și acum mii de potențiale mame își ucid cu bestialitate pruncii. Am introdus educația sexuală în școli și acum zeci de tineri suferă de pe urma bolilor venerice. Ecranele și revistele de la chioșcurile de ziare invită la sexualitate. Tu, ca și creștin, ești etichetat ca "anormal" dacă nu trăiești în concubinaj cu viitorul partener, pentru "probă", pierzând din vedere binecuvântarea divină ce însoțește doar castitatea premaritală. Suntem împotriva tutunului și declarăm tuturor: "Tutunul dăunează grav sănătății!". Așezăm această puternică avertizare, scrisă cu litere mici, sub un panou de reclamă imens, al cărui mesaj este: "Cum îți poți refuza o astfel de plăcere?" Dar ne declarăm creștini. Probabil că cei mai mulți suntem scriși în registrul vreunei biserici. Și mai asistăm la slujbă la vreun botez, la vreo nuntă sau înmormântare. Poate și de Paște și de Crăciun, dacă "gașca" de prieteni se mobilizează. Un cult al morților complex și încărcat de tradiții definește poporul român, dar care popor își mai înjură oare asemenea nouă morții și Dumnezeul? Apoi, avem icoane chiar și în mașini, nu că am cunoaște ceva despre personajele sfinte reprezentate acolo, ci ca un fel de talisman, pentru a ne păzi de accidente. Alături de ele, poze erotice. Nu ducem lipsă nici de cărți de rugăciune. Lângă, horoscopul zilnic, un fel de ghicire modernă, care îți spune cu precizie ce vei face astăzi, câți bani vei câștiga, dacă ai "noroc" în dragoste și ce toane va avea soția mâine. Să nu mai vorbesc de "amulete" și fel de fel de pietre care își schimbă culoarea după starea ta interioară. Ne facem cruce când trecem pe lângă un lăcaș de cult, deși nu prea știm ce simbolizează fiecare gest. Purtăm "sfânta cruce" chiar și la gât și avem zeci de modele, dar nu renunțăm la a ne croi haine scurte, care dezvăluie detalii provocatoare.

Nomenclatura de creștini a fost acordată prima oară ucenicilor Bisericii creștine primare, după un an de mărturie a credinței în Cristos în rândul antiohienilor (Faptele Apostolilor 11,26). Un an întreg în care au fost monitorizați, cercetați, evaluați de necreștini și găsiți curați! Oare se potrivește creștinismul lor cu cel practicat de români?

Am asistat indignat la o emisiune de televiziune pe postul național. Era în anul în care catolicii și protestanții au celebrat împreună cu ortodocșii Sfintele Paști. Au fost invitate mari personalități ale culturii românești. Tema se anunța a fi una ecumenică. Deși nu era nici un catolic și nici un protestant în rândul invitaților. În esență, ideea conceperii acestei dezbateri despre unitatea confesională în sărbătorirea Patimilor era aceea de a atesta veridicitatea și autenticitatea unei anumite confesiuni, descrisă la superlativ în raport cu celelalte două. Repet, pe un post național, într-o Românie ce garantează constituțional drepturi egale pentru toate aceste denominațiuni. Unul din argumentul folosit în această pledoarie anti-catolicism, anti-protestantism era acesta: "noi, în tradiția noastră bizantină, punem preț pe Isus Înviat, nu pe Cel Răstignit. Noi nu sărbătorim un Cristos mort. Crucea noastră nu-L are pe Isus, pentru că Isus e unul viu."

Apostolul Pavel le spune corintenilor: "Noi propovăduim pe Cristos, Cel Răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire și pentru Neamuri o nebunie" (1Corinteni 1,23), "N-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Cristos, și pe El răstignit" (1 Corinteni 2,2). De aceea, patristica romană accentuează imaginea Domnului Isus suferind, muribund, crucificat. Fără răstignire, nu este mântuire. Fără moarte, nu este înviere. Și fără înviere, nu este speranță. Evocarea patimilor Mântuitorului nu-și extrage seva dintr-un imbold sadic, nici dintr-o năzuință de manipulare emoțională a maselor, într-un efort de convertire, ci din înțelegerea profundă a acestui act răscumpărător. Putem să fim de acord cu aceste principii, putem să avem o înțelegere teoretică a principiului eclezial "Isus-Omul durerii" și cu toate acestea să fim departe de a experimenta practic, prin Spiritul Sfânt, identificarea cu Domnul. Noi trebuie să trecem pe la Cruce. Noi trebuie să avem, individual, experiența morții noastre interioare. Din acest deces lăuntric, al sinelui, izvorăște ființa cea nouă, cea spirituală, cea care se îndreaptă spre mântuire. "Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu" (Coloseni 3,3). "Dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur" (Ioan 12,24).

Venit din înălțimi, dintr-o comuniune desăvârșită cu Tatăl și cu Spiritul Sfânt, Isus suferă până la moarte de cruce, dar va vedea în urma Lui o sămânță de urmași, care vor trăi creștinismul ducând la moarte carnea, firea lor, natura lor păcătoasă. Vor fi mereu astfel de creștini, chiar în vremurile lepădării de credință. Întrebarea este: "Ce fel de creștin sunt eu?". Sau "sunt creștin?" Am trecut eu prin moarte, conștient, voluntar, sau doar am cerut-o și am mărturisit-o în apa Botezului? Oare cine domnește în viața mea? EU sau Cristos? El nu va accepta niciodată locul 2 în inimă. Îmi place mult o ilustrație vetero-testamentară. Iosua conduce poporul evreu spre țara Canaanului. Un singur obstacol trebuie depășit, Iordanul. Porunca divină este ca întâi să treacă preoții, purtând cu ei chivotul legământului. Preoții trebuie să se oprească apoi, împreună cu chivotul, până ce fiecare evreu va trece. Chivotul intră primul în apă și iese ultimul (Iosua 4,11). Chivotul este o înfâțișare a Domnului Cristos, Cel trecut prin moarte. Isus e Cel dintâi ce intră în moarte și ultimul care iese, la cel din urmă ceas, la ultima strigare a harului. Ce frumusețe e în suferințele Omului Durerii, ce frumusețe e în Cruce! Jertfa Domnului Isus unește efemeritatea cu veșnicia și omul cu Dumnezeu. Să-L lăsăm pe Isus pe cruce! Să ne amintim mereu de El așa! Paradoxal, apogeul umilinței în ochii lumii este actul suprem de adorare pentru Dumnezeu. După moarte, vine și învierea. Dar trebuie să ne pregătim pentru ea, cufundându-ne în moartea față de noi înșine și ridicându-ne la viețuirea cu Domnul Isus.

La porțile Orientului bate Isus! Să facem liniște în noi și să-L primim! Să nu ne fie teamă să spunem că suntem altfel, pentru că suntem creștini! Să nu ne rușinăm de credința noastră, de mărturia noastră! Omul Durerii să fie model și parte din noi! După suferința de-o clipă, vine bucuria veșnică! Și numai prin moarte și după moarte, învierea!

Contemplă, sufletul meu, pe Isus Răstignit,
Cu ce preț te-a mântuit.
Admiră, mulțumește, iubește, laudă și adoră.

El te iubește, te privește
El te-a mântuit.
Pășește cu El și trăiește pentru El.
Admiră, mulțumește, iubește, laudă și adoră.


Sf. Bonaventura - Rugăciune către Răstignit

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire