pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Un actor grăbit
- 16 martie 2006 -

"Stimați spectatori, o tragedie zguduie lumea muzicală românească. Laura Stoica nu mai este..." Așa vesteau buletinele de știri din seara morții cântăreței rock îndrăgite de mulți români. Am urmărit cu atenție reacțiile celor implicați în relatarea cazului și ale celor intervievați. Pentru reporteri, acest moment s-a constituit într-un eveniment de senzație în măsură să crească audiența. Pentru colegii actori și muzicieni, un prilej de a-și revendica drepturile la apreciere publică și mediatică. Dar, dincolo de această fațadă, izbucnea din forul interior al fiecăruia dorința de a explica rațional moartea. Ca și cum ar fi dorit cu toții să caute o vină colectivă, o cauză obiectivă care, o dată depistată, să fie analizată și cumva anihilată. Reporterii au reconstituit traseul accidentului, motivul pierderii vieții, pe când rudele Îl acuzau cu patos pe Dumnezeu, punând la îndoială Atotștiința și Dreptatea Lui.

De unde această tanatofobie? De unde pornește dorința de eternitate, care guvernează multe din acțiunile umane? Înțeleptul Solomon, sub inspirația Spiritului Sfânt, rostește: "... a pus în inima lor până și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu". (Ecleziastul 3,11) Noi suntem creați pentru a fi veșnici! De când Dumnezeu a suflat peste om viață din El, moartea nu este decât o dimensiune exterioară, temporară și incompletă a ființei din vârful piramidei Creației. Sufletul și duhul trec în lumea văzută doar prin "ochii credinței". Trupul este supus putrezirii, dar, când trâmbița va suna, inaugurând Ziua Domnului, se vor trezi trupurile morților, restaurând ființa umană trinitară (1Tesaloniceni 4,16-17).

Într-o zi, un tânăr vine la bătrânul său unchi și-l anunță că și-a luat bacalaureatul. "Și, acum, spune-mi, ce proiecte ai?", întreabă unchiul. "Acum voi studia. Vreau să mă fac jurist". "Frumos, și apoi?" "Ei, apoi mă gândesc să fac stagiul la Tribunalul Suprem". "Frumos, și apoi?" "Voi căuta o fată potrivită, mă voi însura, voi întemeia o familie." "Frumos, și apoi?" "Apoi voi deveni un om mare, un președinte de curte de apel." "Frumos, și apoi?". "Da, unchiule" - tânărul începe să se enerveze - "o să îmbătrânesc și mă voi pensiona. Mă retrag într-o regiune frumoasă, îmi fac o căsuță și încep să cultiv căpșuni." "Frumos", spune unchiul, "și apoi?" Nerăbdarea pune stăpânire pe tânăr. "Ei, o să mor odată". "Așa", spune unchiul, "și apoi?" Tânărul nu mai râde. Îl cuprinde spaima. "Da, voi muri... la asta nu m-am gândit. Unchiule, ce vine după moarte nu știe nimeni!" "Te înșeli, băiete, există Cineva care știe ce vine după moarte. Acesta e Isus. Și El a spus: Lată este calea care duce la moarte..." După moarte vine judecata lui Dumnezeu și atunci ești ori pierdut, ori salvat.

Tinerii trăiesc prezentul în lumina viitorului, făcând din expectanța împlinirii iluziilor motivația speranței. Vârstnicii trăiesc prezentul într-o continuă comemorare a trecutului. Și, până la urmă, fugim cu toții de realitățile "acum" și "aici". Nu ne mai putem întoarce în timp, iar ziua de "mâine" nu ne aparține. Dacă putem face ceva pentru mântuirea noastră, astăzi este timp. Dar, de multe ori, procedăm greșit în căutarea lui Dumnezeu. Depunem eforturi extraordinare pentru a-L mulțumi. Reușim până la o vreme, după care eșuăm din nou și devenim frustrați. Pentru că nu putem... Prin noi înșine. Sfântul Augustin spunea: "Te laud, Doamne, că întotdeauna ai fost Tu cel ce a făcut primul pas! Când nu Te iubeam, Tu mă iubeai! Când eram departe de Tine, Tu erai așa de aproape. Întotdeauna Tu ai fost cu un pas înaintea mea!" E vremea să ne predăm Celui ce a biruit moartea, să invocăm prezența și puterea Lui peste noi, prin Duhul Sfânt! Nu putem parcurge drumul spre Cer singuri. Dar El Îl va parcurge pentru noi, purtându-ne pe brațele Sale. Îmi imaginez că Isus nu a purtat spre Golgota o cruce de lemn. M-a purtat de fapt pe mine și v-a purtat pe dvs, ne-a dus pe fiecare dintre noi. Acolo am fost osândiți, acolo s-a plătit dreptatea noastră, acolo am fost noi... "Acolo" și "atunci", pentru ca "aici" și "acum", El să trăiască în noi.

La intrarea într-una dintre bisericile catolice sibiene, stau așezate pe o hârtie următoarele cuvinte:
"Ia aminte, omule...
Viața aceasta este scurtă, dar cea care urmează e veșnică...
Ai numai un singur suflet și, dacă l-ai pierdut, ai pierdut totul.
Ce-ar folosi omului de ar câștiga lumea întreagă dacă sufletul și l-ar pierde?
Va veni ziua în care va trebui să dai socoteală de toate faptele tale și de viața ta.
Nu știi ceasul în care vei muri.
Dar poate fi chiar mâine.
Așa cum trăiești, așa vei muri.
E mai bine să faci pocăință acum, decât să fii osândit pe veci.
Dumnezeu există, chiar dacă tu nu crezi în El.
Și te vei întâlni cu Dumnezeu, chiar dacă acum Îl ocolești".

Dar, înainte de această reflecție, parcă într-o providențială așezare, stă pus un tablou cu Domnul Isus, având dedesubt următoarele cuvinte: "Isuse, mă încred în Tine!" Ce e oare timpul? O măsură definită a indefinitului. Succesiune de clipe lipsite de culoare. Trecând nepăsător, aducând din nou o nouă secundă. Aceeași nouă secundă. Domnul a pus în noi până și gândul veșniciei. Dar și percepția temporalității, a efemerității o dată cu căderea. De la primul minut al neascultării, timpul a devenit măsură indefinită a definitului. Clipele au căpătat culoare, secundele au început să cântărească.

La intersecția vremelniciei cu veșnicia, stă pus semnul ALEGERE. Când constatăm neputința în fața morții și din adâncul nostru strigă veșnicia, să îndrăznim să pășim pe Calea numită Isus! Dacă nu o vom face, vom fi doar "actori grăbiți", precum în piesa ce a consacrat-o pe Laura. Dar, mergând pe Cale, vom fi pelegrini în lumea aceasta, în drum spre Cetatea Eternă, adevărata noastră destinație!

"Doamne Isuse, învață-ne să ne numărăm bine zilele!"

Andrei Pătrîncă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire