pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Anul câinelui
- 23 februarie 2006 -

Abia au anunțat japonezii că au intrat în anul câinelui și pe strada capitalei noastre un câine bucureștean și-a arătat colții ucigând un japonez. Au sărit atunci hingherii și cu eforturi uriașe au reușit să captureze într-o noapte cincisprezece câini. Ne-am amintit din nou că încă nu s-a rezolvat o problemă veche în capitală și în alte orașe din țară. S-au ținut discuții cu persoane care s-au declarat împotriva câinelui sau în favoarea lui. S-au stabilit proiecte pentru rezolvarea problemei câinilor vagabonzi, proiecte care probabil vor rămâne mult timp tot prin sertare ca și până acum. Un lucru este sigur. Pe piatra de mormânt a japonezului stă scris: "Mort în România, în anul câinelui".

I-am auzit de mai multe ori pe cei din București, pe fanii dinamoviști, strigând: "Sunt câine până la moarte"! Jucătorii preferați sunt numiți "câini". Desigur, nu câini care gudură pe adversar, ci câini care își înfig colții în el. Noroc că Dinamo n-a mers prea departe în cupele europene, că am fi asmuțit câinii împotriva multor cluburi din alte țări și mulți adversari s-ar fi ales cu mușcături.

Ne pare rău, dar trebuie să recunoaștem. Suntem cunoscuți în lume ca o țară a câinilor, o țară a corupților, o țară a bețivilor, o țară a ucigașilor de copii nenăscuți. N-avem lanțuri pentru câini, dar avem verigi destule în lanțul corupților care devine din ce în ce mai lung. Ne împiedicăm de câini pe stradă, dar ne împiedicăm și de bețivi.

Oamenii au făcut o problemă din uciderea câinilor, dar nu-și mai fac o problemă din uciderea copiilor nenăscuți. S-ar putea să-i preocupe pe oameni mai mult hrana pentru câine decât hrana pentru omul flămând. S-ar putea să fim de acum mereu în anul câinelui și niciodată în anul omului. În multe familii câinele a luat locul copilului. Nu mai este preferat strigătul de copil, ci lătratul de câine.

M-am obișnuit să fiu lătrat de câini în mijlocul casei atunci când merg să binecuvântez familiile. Mi-ar place mai mult însă să fiu acompaniat de glasul unui copil la rugăciunea "Tatăl nostru", decât să fiu lătrat de o potaie.

În timp ce lumea se dezbracă din ce în ce mai mult și consideră un drept de a umbla astfel pe stradă, sunt îmbrăcați câinii și se consideră un lucru rușinos să mergi altfel cu ei. Și ce costumații se fac!... Ce tunsori!... Ce pedichiuri!...

Într-o stațiune un domn pretindea o sumă de bani în schimbul ținerii în brațe de către trecători, pentru câteva momente, a câinelui său pe care îl socotea ca aducător de noroc. În Germania, o doamnă vizita zi de zi cimitirul unde își îngropase câinele. Credea în reîncarnare și-i purta de grijă și după moarte. Acest lucru ne duce la gândul că lumea poate deraia ușor. Cultul adus animalului, indiferent ce este el, că e câine sau altceva, înseamnă o revenire la păgânism.

Dar probabil că de acum lumea preferă să fie numită mai degrabă păgână decât creștină. Semnele creștine sunt îndepărtate de prin anumite locuri pentru că ofensează conștiința altora. Aducem semnele păgâne pentru că acestea nu mai ofensează pe nimeni. Se vor face monumente pentru câini și se vor aduce tămâieri la altarul câinelui credincios. Vor fi poate interzise inscripțiile cu "Câine rău" pentru că se va considera o jignire a animalului și vor fi acceptate doar acele inscripții care nu vor aduce nici o ofensă patrupedului. Vor fi amendați cei care vor mai rosti versurile "Cățeluș cu părul creț, fură rața din coteț". Vor fi judecați hingherii post mortem și vor fi trecuți în catalogul rușinii neamului omenesc. Și cine știe la ce aberații se va ajunge!

Până atunci lumea mai are de votat câteva legi în Parlament, după legea calului, iar familia japonezului decedat regretă că anul câinelui a fost pângărit de javra bucureșteană.

Nu știu dacă familia japonezului ucis a cerut vreo despăgubire de la noi, dar știu că cei de la protecția animalelor se vor grăbi să ceară o clemență, deoarece suntem în anul câinelui.

pr. Eugen Budău
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire