pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Betleem
- 25 decembrie 2003 -

Nu cred că există creștin pe fața pământului care să nu fi rostit, măcar o dată în viață, mirificul nume BETLEEM.

La prima vedere Betleemul e un oraș arăbesc ca multe altele: Hebron, Ierihon, Ramallah.

După ce ne-am obișnuit încă din copilărie cu cochetele iesle de Crăciun din bisericile noastre, e posibil ca pelerinul ce ajunge la Betleem să aibă o deziluzie. Nu găsește ceea ce își imaginează. Îmi amintesc de un muncitor, cu care am fost la Betleem, care m-a întrebat: "Părinte, dar așa arată Betleemul? Dar unde sunt brazii, unde sunt îngerii, unde sunt stelele, unde e ieslea?" Așa credea el că trebuie să arate Betleemul.

Dar Betleemul e cu totul altceva, arată cu totul altfel.

Betleemul este într-un ținut de semipustiu. E chiar la marginea Pustiului Iudeii. În partea de est e totul pustiu. Pe la Câmpul Păstorilor nici nu prea sunt copaci, nici terenuri agricole. Beduinii pustiului, curioși prin felul primitiv de a trăi (deși se află în apropierea orașelor civilizate), cred că sunt, prin sărăcie și prin felul de a trăi, foarte apropiați de păstorii din timpul lui Isus.

Betleemul se află în imediata apropiere a Ierusalimului. De la Cetatea Ierusalimului și până în centrul orașului Betleem sunt cam 10 kilometri. Dar ambele orașe s-au extins și aproape s-au unit.

Betleemul este așezat pe dealuri înconjurate de văi foarte mari. Aceste forme de relief fac ca betleemiții să nu poată cultiva acest pământ. Cu mare efort se pot întreține câteva livezi de măslin și câteva parcele de vie.

Betleemul este așezat pe un pământ pietros: o piatră albă, calcaroasă, folosită mult în construcții. Și în piatră seacă nu se pot cultiva cartofi sau varză!!!

Betleemul este (ca și Ierusalimul) într-o zonă unde nu plouă deloc opt luni pe an. Plouă doar din noiembrie până în martie. Oamenii de aici se confruntă cu opt luni de secetă continuă. Lipsa apei înseamnă sărăcie.

Betleemul a ajuns să aibă o populație majoritar musulmană. Până în 1948 majoritari erau creștinii. Dar în 1948 s-au refugiat aici foarte mulți arabi musulmani din Ierusalimul devenit capitala noului stat înființat. Astăzi musulmanii au depășit cu mult numărul creștinilor. Mai ales că în ultimii ani foarte mulți creștini au luat calea exilului, din cauza imposibilității de a supraviețui.

Betleemul, cred că se înțelege ușor, lasă un gust amar pelerinului care vine pentru prima dată aici, din două motive: pentru că el avea altă imagine despre aceste locuri și din cauza sărăciei acestui oraș.

Betleemul este astăzi un loc al războiului și al conflictelor, un loc în care se suferă și se varsă încă sânge.

Și totuși.....

Betleemul are ceva aparte, e unic.

Am fost de sute de ori la Betleem. Și încă nu m-am saturat să merg. M-aș mai duce de sute de ori și tot nu m-aș sătura.

Betleemul este primul punct pe pământ pe care Isus, care se naște, îl atinge. Aici parcă se unește cerul cu pământul: Isus, Dumnezeu, vine din cer și atinge pământul nostru sărac și pietros.

Betleemul, cerul de deasupra Betleemului, e martor al prezenței îngerilor în acea noapte unică în istorie. Aici au răsunat cântecele trimișilor cerului. Când mergeam la Betleem îmi plăcea să privesc cerul (de multe ori de un albastru senin perfect) și să îmi imaginez cetele de îngeri veniți din cer deasupra acestor meleaguri.

La câmpul Păstorilor este o capelă modestă, dar care are o curiozitate: acoperișul este aproape transparent. Vrea să-l trimită pe pelerinul care intră aici cu ochii spre cer, unde cântau îngerii.

Betleemul este orașul cel mai cântat și mai iubit de toți creștinii De 2000 de ani atrage mereu creștini pentru ca aceștia, asemenea păstorilor, asemenea magilor, să-și plece fruntea și genunchiul în fața ieslei din Betleem.

Betleemul creează o emoție ca nici un alt oraș: aici ne imaginăm acel frumos dialog al lui Samuel cu Iesse, care și-a prezentat toți copiii; acesta e orașul lui David, marele rege; Betleemul e orașul Rahelei, pentru că aici se află mormântul ei.

Betleemul e orașul suferințelor Mariei și ale lui Iosif, dar și al bucuriei lor că în casa lor intră, firav și gingaș, chiar Fiul lui Dumnezeu

Betleemul este prima locuință a lui Isus și meleagul păstorilor.

Betleemul e orașul pruncilor nevinovați.

Betleemul atrage prin ceva care ne e greu să explicăm: cred că e un oraș special ales de Dumnezeu, așa cum ne-o spun profeții.

Orice creștin ar trebui să vadă măcar o dată în viață Betleemul: nu e frumos, dar e sfânt; nu e mare, dar e emoționant; nu e impresionant, dar e dumnezeiesc; e un oraș locuit de oameni, dar aici a locuit și Dumnezeu; e un oraș în pustiu, dar aici plouă mereu cu haruri; aici nu e pace, dar veți afla pacea sufletului; la sosire veți fi decepționați, dar la urmă veți pleca emoționați; veți intra, poate, cu frică, dar veți ieși bucuroși și cu zâmbetul pe buze.

Dacă veți păși pe străduțele Betleemului, să fiți siguri că pe acolo au pășit înaintea voastră Maria și Iosif.

Mergeți la Betleem și veți continua șirul de pelerini care a fost început de păstori și magi!

Mergeți la Betleem toți cei triști și Pruncul vă va înviora cu zâmbetul său!

Mergeți la Betleem și vă veți umple acolo de o bucurie pe care nici nu v-o imaginați!

Mergeți la Betleem: priviți cerul, călcați piatra, rugați-vă la iesle. Toate acestea au fost sanctificate în acea primă noapte de Crăciun când s-a născut Isus!

pr. Iosif Dorcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire