pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Să educăm prin pilde și povestioare
Fr. Daniel Ciobanu FSC

achizitionare: 27.06.2003; sursa: Editura Presa Bună

Moarte / Judecată / Venire în slavă / Cer / IadCuprinsRecunoștință / Mulțumire / Lumea a treia

Capitolul 16. Sfinți

319. Ce este un sfânt?

Guenter a mers la cumpărături cu mama sa. În drum spre piață au trecut pe lângă o mare biserică. Guenter o privi și spuse: "Mămică, ia uite, ferestrele sunt chiar murdare".

Mămica nu-i spuse nimic. Îl luă de mână și-l conduse în biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate și luminoase. Atunci Guenter se miră și privi cu atenție la vitralii. În față la altar sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinți. Și printr-o figură tocmai treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă. Guenter întrebă: "Mămică, cine este acesta?" "Acesta în față, răspunse ea, este sfântul Martin".

Câteva zile mai târziu băiatul a avut oră de religie. Profesorul i-a întrebat pe elevi: "Cine poate să-mi spună ce este un sfânt?" Atunci se făcu mare liniște în clasă. Doar Guenter ridică mâna și spuse: "Un sfânt este un om prin care strălucește soarele".

320. Sunt grâul lui Dumnezeu

Condus în lanțuri spre Roma, unde era așteptat de fiarele sălbatice, sfântul Ignațiu din Antiohia a fost întâmpinat cu multă venerație și căldură de credincioșii comunităților din localitățile prin care trecea. Mulți îi propuneau să intervină pentru a fi scăpat de pedeapsa capitală, dar el refuză. De la Roma el le spunea:

"Scriu tuturor Bisericilor și tuturor le aduc la cunoștință că voi muri cu bucurie pentru Dumnezeu, așa încât voi să nu-mi puneți piedici. Vă rog din suflet să nu arătați față de mine nici o bunăvoință necugetată. Sunt grâul lui Dumnezeu și prin dinții fiarelor voi fi măcinat, ca să pot deveni pâinea curată a lui Cristos. Rugați-vă pentru mine lui Cristos, ca prin aceste instrumente să fiu schimbat în ostie jertfită lui Dumnezeu... Mult mai de folos îmi este să mor în Isus Cristos decât să stăpânesc întreg pământul. Îl caut pe acela care a murit pentru noi, îl vreau pe acela care pentru noi a înviat. Aproape este pentru mine clipa nașterii. Aveți milă de mine, fraților. Nu mă opriți să ajung la viață, oprindu-mă ca eu să mor; pe mine care doresc să fiu al lui Dumnezeu nu mă extrădați lumii, și nici nu mă atrageți de partea materiei... Principele întunericului vrea să mă răpească și să-mi frângă avântul meu spre Dumnezeu. Nimeni dintre voi care sunteți prezenți să nu-l ajute; fiți mai degrabă de partea mea și a lui Dumnezeu. Să nu vorbiți despre Isus Cristos, atâta vreme cât iubiți lumea... Să nu fiți invidioși pe mine. Chiar dacă atunci când voi fi acolo vă voi ruga altfel, să nu mă credeți, dar să dați crezare celor ce vă scriu acum. Vă scriu fiind în viață, dar dorind să mor. Iubirea mea este răstignită, și în mine nu se mai află focul iubirii de materie, doar apa vie și grăitoare care-mi spune: "Vino la Tatăl!" Nu după legea trupului v-am scris, dar după gândul lui Dumnezeu".

321. Isus nu mi-a făcut nici un rău

Despre sfântul Policarp se povestește că, fiind condamnat la moarte pentru credință, a fost îndemnat să se lepede de Isus. Acesta, clătinându-și capul răspunse: "De 86 de ani îl slujesc și nu mi-a făcut nici un rău. Cum aș putea să-l insult pe Regele meu care m-a răscumpărat?"

322. Adio! Vă aștept în cer!

În ziua de 21 noiembrie 1999, au fost canonizați nouă Frați ai Școlilor Creștine care au fost martirizați în timpul revoluției civile din Spania, pentru delictul de a fi fost mărturisitori ai Evangheliei în școlile creștine.

Când unul din acești frați, fratele Jaime-Hilario află sentința, ceru o coală de hârtie și un creion de scris. Cu o liniște ieșită din comun, scrise aceste rânduri surorii sale și celor doi nepoți:

"M-au judecat și m-au condamnat la moarte. Accept sentința cu bucurie. Nici una din acuzații nu justifică sentința pronunțată. Sunt condamnat numai pentru că sunt Frate. Nu plângeți, pentru că nu aveți motive să mă plângeți. Nu sunt un criminal. Mor pentru Dumnezeu, pentru Institutul meu și pentru Biserică!

Adio! Vă aștept în cer!"

Când au ajuns la locul de execuție, unul din membrii plutonului de execuție îl întreabă pe fr. Jaime-Hilario: "Ești conștient că te vom executa?" Răspunsul veni calm, dar hotărât: "A muri pentru Cristos înseamnă a domni!"

Dar comandantul de pluton nu se impresionă. El ordonă: "Foc!" Dar fratele Jaime-Hilario rămase în picioare. Nici un glonț nu-l atinsese. Cuprins de furie, comandantul strigă din nou: "Foc!" Dar fratele rămase și de data aceasta neatins. Soldații, cuprinși de groază, au aruncat armele și au fugit. Dar comandantul plutonului de execuție își luă pistolul și-l descarcă cu cruzime în tâmpla martirului.

323. Nu contează, tu iubește!

Maica Tereza de Calcutta, vorbind odată despre idealul omului și despre piedicile care se opun atingerii acestui ideal, spunea următoarele cuvinte:

"Omul este irațional, ilogic, egocentric. Nu contează, tu iubește-l.

Dacă faci binele, vor spune că ai scopuri ascunse, egoiste. Nu contează, tu fă acel bine.

Dacă-ți atingi propriile țeluri, vei găsi prieteni falși și dușmani adevărați. Nu contează, tu realizează-le.

Binele pe care-l faci, mâine va fi uitat. Nu contează, tu să-l faci.

Onestitatea și sinceritatea te fac vulnerabil. Nu contează, tu fii deschis și cinstit.

Ceea ce ai construit ani de-a rândul poate fi distrus într-o clipă. Nu contează, tu construiește.

Dacă-i ajuți pe oameni, ei se vor ridica împotriva ta. Nu contează, tu ajută-i.

Dacă dai ce ai mai bun în tine, lumea te va lua în râs, sau chiar la bătaie. Nu contează, tu dă ce ai mai bun în tine".

324. Sfinții sunt oameni

Scriitorul creștin Georges Bernanos a fost întrebat ce este un sfânt și dacă oamenilor le este dat să-i poată imita. El a răspuns foarte simplu: "Sfinții nu sunt eroi. Un erou ne dă senzația că depășește umanul. Dar un sfânt nu îl depășește, ci îl asumă și se străduiește să-l trăiască cât mai bine".

325. Proba umilinței

În jurul anului 1600 trăia la Roma Filip Neri. Într-o mănăstire de pe colinele Romei veni în timpul său o superioară despre care se spunea că este sfântă. Papa l-a trimis pe Filip Neri pentru ca să verifice autenticitatea virtuților ei. Trimisul porni la drum pe o vreme îngrozitoare și ajunse la poarta mănăstirii ud leoarcă și murdar de noroi. Se prezentă pe nume la poarta mănăstirii și maica portăriță transmise aceasta mai departe superioarei sale. Superioara auzise bineînțeles de Filip Neri și ieși să-i facă o primire demnă. Acesta voia să intre cu cizmele sale murdare. Dar superioara se simți jignită de modul cum el se prezentă și-i spuse rece: "Descalță-te!"

Dar prietenul lui Dumnezeu și cunoscătorul de oameni își luă calul și se întoarse înapoi la papă.

326. Umilința

Odinioară sfântul Francisc era într-o călătorie cu un tovarăș din Assisi care era dintr-o familie nobilă. Fiindcă Francisc era fără vlagă și bolnav, încălecă pe măgar. După un anumit timp, obosit și el de-atâta mers, tovarășul se gândi la originea sa nobilă și se enervă că acum mergea în spatele unui fiu de comerciant, în timp ce acesta mergea călare pe măgar. Spre marea sa surprindere, Francisc sări deodată de pe măgar și spuse: "Mi-a venit în minte că nu este frumos din partea mea ca eu să călăresc, iar tu care ești un om mare și distins să mergi pe jos!"

Atunci tovarășul începu să plângă și, de rușine, îi mărturisi lui Francisc regretul său de a se fi gândit la așa ceva.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire